Acesta este titlul unui film care a rulat pe ecranele noastre, daca nu ma insel, chiar in 1970. Sinistrele teze din iulie 1971 inca nu-si facusera aparitia in viata unei tari inca leganate de briza imprimaveririi promise si intrucatva adusa de vierul partidului comunist, Nicolae Ceausescu. Pe atunci, habar nu aveam cum va fi sa arate Romania peste aproape patru decenii. Nimeni nu e profet in tara lui. Dar situatia din prezent ne aduce pe buze aproape fara voia noastra aceste cuvinte triste si totusi minunate. Binecuvantati animalele si copiii (bless the beasts and the children) – de fapt, acesta este si titlul unei melodii interpretate de formatia The Carpenters –, fiindca ele acum sunt cele mai urgisite fiinte.
Asa cum a semnalat in mai multe randuri mass-media, Romania este scena pe care au loc atrocitati cumplite impotriva animalelor. Suntem probabil printre putinele tari din lume unde bietul dobitoc nu este protejat in nici un fel impotriva posibililor sai agresori. Pustanii, renumiti prin cruzimea lor, tortureaza pisici si catei fara sa aiba nici un pic de strangere de inima. Intr-un fel lucrul nu ar trebui sa ne surprinda fiindca este vechi de cand lumea, dar parca in actualul context capata o semnificatie cu atat mai sumbra si nu poate fi tratat doar ca un fapt divers. Sa ne amintim cu acest prilej de o secventa celebra din Fratii Karamazov in care Ivan, discutand cu Aleosa, tocmai pentru a scoate in evidenta nedreptatea acestei lumi, aduce ca argument felul in care caii, cele mai blande dobitoace, sunt batuti chiar de mana celui care-i hraneste. Ce spunea acolo marele scriitor se intampla acum la noi. si probabil ca se mai intampla si in alte tari din acest Rasarit inca si inca barbar. Am vazut armasari snopiti in bataie de stapanii lor, prabusiti si apoi loviti in continuare. Ce fel de tara crestina pretindem ca suntem daca ne manifestam astfel? si trebuie din nou sa-l evocam pe Dostoievski care, parca in cuprinsul aceluiasi roman, spunea ca nu numai omenii, dar si animalele il poarta in sufletul lor pe Hristos. Atunci, daca asa stau lucrurile – si avem datoria sa-i credem pe marii autori ai literaturii universale –, nu suntem nici pe departe poporul blajin, asa cum ne place sa ne credem si sa cultivam acest cliseu ieftin, ci dimpotriva o populatie salbatica, pentru care nu exista nimic sfant, ca sa nu zic chiar uman, si care actionam doar in virtutea celui mai empiric interes. Ortodoxia noastra de care iarasi facem caz toata ziua buna ziua este pana la urma o vorba aruncata in vant si tocmai de aceea este necesara o minima decenta care ar dramui cuvintele mari cand constatam zilnic realitatea nemiloasa in datele ei.
Dar copiii? Parca niciodata nu a fost mai greu ca acum sa fii copil. scoala romaneasca este in deriva. Criza se adanceste de la un an la altul. Copiii nostri au ajuns mai cinici decat adultii. Ei citesc usor lehamitea parintilor, televizorul si ordinatorul le devoreaza sufletul firav si atunci se arunca spre viciu cu o dezinvoltura inspaimantatoare. Aceasta este valabil pentru cei care inca mai au parintii langa ei. Dar ce fac aceia ai caror parinti au plecat in strainatate pentru a castiga un ban? Ultimele date arata ca tocmai acestia se sinucid, iar numarul lor este in crestere. si atunci? Chiar si semnalele de alarma sunt un prilej de jena. Binecuvantati animalele si copiii este un indemn care, venit din trecut, se adreseaza viitorului.
