Pentru orice cultura transpunerea Bibliei in limba nationala constituie in acelasi timp o datorie de onoare si, realizata optim, o invitatie continua la performanta. Insa, oricat de buna ar fi la un moment dat traducerea, un text de importanta aceluia biblic nu poate avea o varianta definitiva, data odata pentru totdeauna, ci fiecare epoca, tinand cont de evolutia sa spirituala, isi lasa amprenta asupra traducerii insesi.
In acest sens, cultura noastra are ca puncte de reper contributia istorica a diaconului Coresi, a Paliei de la Orastie (1571-1572), a Noului Testament de la Balgrad (1648), a Bibliei de la Bucuresti (1688), a Bibliei de la Blaj (1795), a editiilor Sfantului Sinod, a variantei lui Gala Galaction, Vasile Radu si Nicodim Munteanu (1936)… Iata ca acum un grup de cercetatori clujeni au dat la iveala traducerea efectuata la Blaj de un grup de calugari, sub conducerea Episcopului Petru Pavel Aron la 1760-1761.
In ce consta noutatea istorica a acestei traduceri? Celelalte versiuni romanesti, inclusiv acelea integrale de la 1688, 1795 si de mai tarziu, au tradus in limba romana textul Septuagintei (Vechiul Testament “intors” din ebraica in elina la Alexandria de catre cei 72 de rabini in a doua jumatate a secolului al III-lea i.Ch.) respectiv Noul Testament, redactat initial in greaca. Aceste versiuni au stat la baza textelor sacre indeosebi in Rasaritul Europei (atat ortodox, cat si greco-catolic), in timp ce in Occidentul catolic s-a folosit traducerea latina a Sfantului Ieronim (aprox. 340-420) cunoscuta sub numele de Biblia Vulgata, iar protestantii de textul masoretic (“masora”- traditie). Acest ultim text a fost tradus de catre Gala Galaction si colaboratorii sai.
Autorii manuscrisului de la Blaj din anii 1760-1761 au tradus Biblia Vulgata, editia clasica din 1690. Acestia au fost: episcopul Petru Pavel Aron, Grigore Maior (viitor episcop), Gherontie Cotorea, Atanasie Rednic (viitor episcop), Petru Pop si probabil, Ioan Sacadate, protopopul Blajului. Oameni cu studii inalte (la Roma, Viena, Tarnava sau Cluj), acestia au fost buni cunoscatori ai limbii latine (din care au facut traducerea), respectiv ai limbii romane populare – in care au transpus textul biblic.
Rezultatul, ramas in manuscris pana in 2005 (cateva fragmente au fost publicate anterior in “Studia Universitatis Babes-Bolyai” de catre Anton Gotia), este alcatuit din 6000 de pagini, iar editia princeps, recent publicata, este formata din cinci parti masive de peste 4.000 de pagini. Valoarea editiei, realizata sub egida Academiei Romane si tiparita de catre editura acestei institutii, rezida in: 1. faptul ca publica in premiera traducerea Bibliei Vulgata de la 1760-1761; 2. calitatea exceptionala a traducerii; 3. inaltul sau profesionalism stiintific si tehnic.
Academicianul Eugen Simion spunea, intr-o interventie la radio in 15 ianuarie 2006, ca ea este cea mai insemnata tiparitura din Romania in ultimul secol. Iar in Cuvant inainte, el arata ca aceasta traducere este “un monument de limba si cultura romaneasca”, “esentiala” pentru aceasta cultura, ea oferind “splendide pagini de cultura romaneasca”.
La randul sau, acad. Camil Muresan, directorul Institutului de Istorie “George Barit” al Academiei, filiala Cluj-Napoca, scrie, in “Talcuirea cuvantului”, ca aceasta versiune a Bibliei este “o izbanda fara seaman pana atunci, prin amploare, varietatea temelor si nuantele de sensuri ale cuvintelor, toate pregatind expresivitatea netarmuita a limbii noastre moderne. A fost o implinire de traditie si un prag de modernitate, alcatuite din afinitatile ancestrale cu tiparele sensibilitatii si culturii latine, ce aveau sa configureze, de atunci pana astazi, constiinta definitiva a identitatii neamului romanesc si a credintei sale crestinesti”.
Colectivul de editare, specialisti in filologie si istorie, este alcatuit din Ioan Chindris, editor coordonator (a indeplinit aceeasi calitate si la editarea Bibliei de la Blaj Ð “a lui Bob”- tradusa de calugarul blajean Samuil Micu in 1795 si retiparita la Roma in anul 2000), Elena Ardelean Comsulea, Adriana Bogdan, Mircea Remus Birtz, Doina Grecu, Niculina Iacob, Elena Mihu, Valentina Serban.
Este vorba de o ampla si competenta activitate de transcriere a textului, revizie filologica, indici de cuvinte, nota asupra editiei si de studii substantiale: Testamentul lui Petru Pavel Aron, (autor Ioan Chindris), Concordanta numelor proprii (Mircea Birtz), Limba si stilul Vulgatei de la Blaj, 1760-1761 (Niculina Iacob). Peste toti si peste toate se ridica personalitatea episcopului Petru Pavel Aron, intemeietorul scolilor de la Blaj – primele scoli sistematice in limba romana de la 1754 si urmas al marelui Inochentie Micu-Klein la carma Bisericii Greco-Catolice.
Episcopul Aron a tradus el insusi si a condus nemijlocit activitatea grupului de calugari bazilitani de la Blaj.
