Cartea gigantica dateaza de la sfarsitul secolului al XIII-lea si este expusa acum
intr-un liceu iezuit din Praga. Elena Vladareanu
Legenda spune ca un calugar, care era condamnat sa fie zidit de viu pentru o crima grava, a promis ca va ilustra Cartea Sfanta intr-o singura noapte. Abia pe la mijlocul noptii si-a dat seama de ceea ce toti ceilalti stiau deja: e imposibil. Numai ca mandria l-a impiedicat sa se recunoasca invins si i-a cerut ajutorul celui cu coarne. Care cu bucurie l-a ajutat. Pretul platit? Necuratul si-a tras autoportretul in mijlocul Cartii Sfinte. S-a facut mai putin odios, chiar simpatic, si-a acoperit partile rusinoase cu un chilotel ca un fel de pampers cu buline. O alta varianta este ca insusi calugarul l-a portretizat pe incornorat, drept recunostinta pentru ajutor. Cert este ca monahului i-a iesit figura cu ilustrarea, numai ca Biblia numai Biblie nu a mai ramas: pe langa evanghelii si lucruri sfinte, s-au strecurat in carte si diverse ocultisme si matematici, retete de leacuri, dar si "Chronica Boemorum" (Cronica cehilor), o scriere in latina de prin secolul al XII-lea, si scrierile unui istoric, Josephus Flavius (aproximativ 37-100). Va mai mirati atunci ca respectiva lucrare a fost botezata, mai pe inteles, Biblia Diavolului?
Minunea – la propriu, pentru ca Biblia Diavolului a trecut candva ca fiind cea de a opta minune a lumii, datorita dimensiunilor sale impresionante – dateaza de pe la sfarsitul secolului al XIII-lea si a fost conceputa intr-o manastire benedictina din Podlazice. Manastire care acum nu mai exista, pentru ca a fost distrusa doua secole mai tarziu. De aici, cartea gigantica, care si azi si-a pastrat faima de a fi cel mai mare manuscris medieval cunoscut, a ajuns in biblioteca manastirii benedictine din Brevnov, pentru ca intre 1477 si 1593 sa-si continue aventura in biblioteca unei manastiri din Broumov. A ajuns la Praga, ca parte din colectia lui Rudolf al II-lea, de unde, la sfarsitul razboiului de 30 de ani, ia drumul nordului, petrecandu-si maturitatea in Biblioteca Regala din Stockholm. Din 1649, de cand e aici, Biblia Diavolului nu a plecat decat de doua ori: o data la Metropolitan Museum, din New York, in 1970, si in ’99, la Berlin. Din septembrie 2007 insa pana la sfarsitul acestui an, Biblia Diavolului a revenit la Praga. O alta legenda, mult mai recenta, spune ca, in momentul negocierilor pentru aceasta vacanta pragheza a batranului manuscris, partea suedeza nu parea a fi preocupata decat de un singur lucru: "Dar ne-o dati inapoi, nu-i asa?"
Biblia Diavolului va ramane la Praga pana pe 6 ianuarie si poate nu ar fi rau sa va faceti timp pentru ea daca sunteti in "orasul de aur". Mai ales ca locul in care este expusa, un fost liceu iezuit, se afla in plin centrul Pragai, la doar doi pasi de Podul Carol (peste apa Vltavei, cunoscuta si ca "apa Diavolului"). Retineti doar ca fara rezervare, Biblia Diavolului nu poate fi vazuta decat miercurea si sambata. In alte zile aveti nevoie de rezervare electronica. Pentru 100 de coroane (circa 12 lei), va puteti petrece 10 minute din viata in fata uneia dintre cele mai impresionante ever carti hand-made. Cartea este expusa intr-o camera securizata. Conditiile de temperatura si umiditate sunt permanent controlate, iar grupurile nu depasesc zece persoane. Pentru expunerea cartii in Praga exista o garantie de stat in valoare de 10,8 milioane de euro.
Desigur, cartea este deschisa la (auto)portretul incornoratului (cca 50 cm), de la pagina 290, de altfel cea mai cunoscuta imagine a ei. Pagina-geamana a celui cu chipul diavolului gazduieste imaginea cetatii Ierusalimului, o alaturare simbolica dupa parerea comentatorilor, sugerand dualitatea omului in evul mediu.
In timp ce te invarti in jurul cutiei de sticla purtand pretioasa buchina, poti asculta la un CD player explicatiile inregistrate (in engleza sau in ceha). Cam asta-i tot. Afara insa a fost amenajata si o expozitie mai mare, in care sunt reproduse mai multe pagini din volum, plus o varianta electronica integrala. Pe acelasi bilet puteti afla despre cum se scriau si se tipareau carti in evul mediu, despre cerneluri si ciuperci ucigatoare crescute intre paginile cartilor, despre locurile in care se putea deprinde stiinta scrisului. Intr-o mica sala de proiectie improvizata poate fi vizionat si un film despre istoria Bibliei Diavolului.
75 de kilograme. Atat cantareste "Codex Gigas", iar pentru manuirea lui este nevoie de doi oameni. Are o inaltime de 89 de centimetri (unele date neoficiale spun de 92 cm), o latime de 49 cm (50, neoficial) si 312 foi de piele. Copertele sunt facute din lemn acoperit cu piele si cu ornamente din metal. Foile pe care a fost scris textul si facute ilustratiile sunt din piele de magar. Se pare ca 160 de animale au fost sacrificate pentru realizarea Bibliei Diavolului. Manuscrisul este imposibil de citit, atat din cauza grafiei chirilice, cat si din cauza dimensiunilor literelor, care sunt minuscule. Asta ca sa nu mai punem la socoteala si gradul de deteriorare a manuscrisului.
