» Ridicarea in rang a Bisericii Greco-Catolice la nivel de Arhiepiscopie Majora a avut drept principala consecinta hotararea de a transa in justitie si nu la Comisia de Dialog pretentiile de retrocedare a bunurilor abuziv confiscate dupa anul 1948.
» Scade simtitor numarul enoriasilor greco-catolici din Transilvania si creste sensibil cel din Moldova si Muntenia.
» In timp ce Biserica Ortodoxa Romana lupta "la baioneta" pentru fiecare obiectiv in parte, greco-catolicii nu au doar o problema strict de patrimoniu, ci una mai profunda, de identitate.
Romania a intrat in Uniunea Europeana fara ca Biserica Ortodoxa Romana (BOR) sa-si fi rezolvat diferendele cu greco-catolicii sau romano-catolicii. Cele doua biserici surori par a fi uitat foarte bunele relatii din perioada interbelica. Dupa primul razboi mondial, momentul 1918-1919 a fost extraordinar de dinamic in planul relatiilor dintre ortodocsi si greco-catolici. S-a ajuns pana acolo incat mitropolitul unit ales al Blajului, Vasile Suciu, a fost propus sa reprezinte ambele Biserici, fapt intarit si la Conferinta preotilor uniti de la Cluj, in 1919. O alta tentativa a fost pe 27 februarie 1939, cand a fost convocata la Alba Iulia o Adunare Nationala Bisericeasca in comun, de catre Mitropolitul greco-catolic, Alexandru Niculescu, si Mitropolitul ortodox al Ardealului, Nicolae Balan. Doar inceputul razboiului mondial a decalat punerea in aplicare a hotararii de unificare. Astazi, aceste momente sunt uitate in mod voit de catre conducatorii ambelor biserici.
La 23 ianuarie 1999, Regele Mihai I isi facea cunoscuta in "Romania libera" opinia fara echivoc privind relatiile dintre bisericile Ortodoxa si cea Greco-Catolica: "Pe mine ca fiu al Bisericii noastre ortodoxe ma doare foarte mult ce se intampla cu greco-catolicii nostri. Nu inteleg inversunarea unora din tara contra lor. Ei nu sunt romani? Ei nu sunt fratii nostri? Ei tot in strada trebuie sa se roage? Asa de repede s-a uitat faptul ca redesteptarea noastra nationala a fost facuta de greco-catolici, prin corifeii scolii Ardelene? Pe mine ma doare sufletul vazand aceasta nedreptate care li se face in continuare. Vad acum ca sunt atacati si romano-catolicii, multi si ei, romani de-ai nostri. Carol I si Ferdinand erau romano-catolici, ei n-au fost romani? Cine a facut atunci marea unire?"
Modificari demografice ale influentei bisericesti in Romania
Nici in campul credintei lucrurile "nu sunt batute in cuie". Cifrele de mai jos privesc fluctuatia de enoriasi greco-catolici in anul 2005, datele pentru 2006 nefiind inca centralizate. Astfel, putem observa o scadere a "unitilor" in Transilvania:
In Arhiepiscopia Sibiului, de la 17.038 (1992), numarul greco-catolicilor a scazut la 13.400 (2005); in zona Covasna Harghita, de la 1.084 (1992) la 790 (2005); in aria Clujului, de la 46.861 (1992) la 37.137; in Arhiepiscopia Alba Iulia, de la 31.165 (1992) la 26.996 (2005). Fenomenul continua sa se extinda, cu observatia ca nu in mod necesar toti migrantii ar fi trecut la ortodoxie. E drept, multi au si plecat in strainatate, intre unul si doua milioane de persoane, dar nici o institutie a statului nu cunoaste numarul lor exact.
Cresteri – ce-i drept, mici – ale numarului de "uniti" se inregistreaza in afara arcului carpatic: in zona Vaslui, de la 50 (1992) la 97 (2005); in judetul Suceava, de la 1.424 (1992) la 1.655 (2005); in Neamt, de la 336 (1992) la 382 (2005); in Botosani, de la 93 (1992) la 382 (2005); in Giurgiu, de la 68 (1992) la 98 (2005); in Dolj, de la 248 (1992) la 400 (2005); in Caras-Severin, de la 2.700 (1992) la 3.000 (2005); in Braila, de la 140 (1992) la 168 (2005) etc.
Pentru comparatia la nivel national, in anul 2005 BOR avea 18.817.975 de suflete, fata de 191.556 suflete la Biserica Unita. BOR detine 14.574 biserici, revenind 1.291 de credinciosi la o biserica, in timp ce greco-catolicii detin 378 de biserici, cu 507 credinciosi/biserica. La data confiscarilor abuzive efectuate de regimul comunist in 1948, greco-catolicii aveau 2.200 de biserici la aproape doua milioane de credinciosi.
Toate acestea se petrec, dupa ce, in anii din urma, rutenii (ucrainenii) din Maramures-Satu Mare au trecut la Biserica greco-catolica. Este vorba de localitatile Livada, Lazuri, Carei si parohia ucraineana din Satu Mare.
Simultan, biserica greco-catolica duce o politica ofensiva de construire de biserici in Oltenia, Muntenia si Moldova, cu o crestere a investitiilor girate de Vatican. Din anul 2000, unitii au construit 172 de biserici noi si 108 capele, 54 de biserici fiind in constructie. Locatiile acestora sunt, preponderent, in afara Ardealului, la Craiova, Ramnicu Valcea, Slatina, Resita, Otelul Rosu, Caransebes, Braila, Neamt, pe Valea Prahovei etc.
Consecinte ale scaderii bisericilor traditionale
O alta problema majora ce priveste tot demografia credinciosilor celor doua biserici provine din "atacurile externe". Dupa ce au obosit sa se acuze reciproc de prozelitism si furt de enoriasi, cele doua Biserici au deschis ochii, observand faptul ca alte cauze ale reducerii credinciosilor crestini vin din afara campului de disputa ortodox-greco-catolic. Aceste cauze tin de o complexitate deosebita a timpurilor in care traim, de ofensivele agresive sectare si ateiste, de debusolarea morala a unei mari parti din tineret, precum si de victoria absoluta a societatii de consum. Vorbim aici de consumismul mulat pe constiinta libertatilor sexuale, exploatate publicitar fara intrerupere. Cu tot delirul consumist, insa, o larga masa de oameni traieste in saracie si este contactata zilnic de organizatii religioase spiritual-compensative, in care actioneaza ajutorul fratesc, dar si legea zeciuielii. Iar pentru tineret, ofertele de compensare spirituala sunt si mai tentante, aici avand succes organizatii ca MISA (Miscarea de Integrare Spirituala in Absolut) a lui Gregorian Bivolaru, dar si altele. MISA, departe de a fi "o biserica", propovaduind iubirea fizica de aproape, capteaza un tineret erotizat, dar si orientat spre organizatii para-, meta- si non-religioase din spectrul New Age.
Concluzii strategic-ofensive ale ortodoxiei
O actiune riscanta si radicala legata de aceasta problema a efectuat-o la 5 iulie 2005 Mitropolitul Bartolomeu, care a adus problema "pe muchie de cutit": Inalt Prea Sfintia Sa a amenintat, practic, cu renuntarea la neutralitatea si neimplicarea politica a clerului ortodox "daca nu se va reglementa disputa cu greco-catolicii" (la celebrul, de-acum, Sinod Mitropolitan de la Nicula). Revizuirea de atitudine politica vizeaza perspectiva viitoarelor alegeri. IPS Bartolomeu a acuzat si Vaticanul, prin Nuntiul Apostolic Jean Claude Perisset, ca este implicat in ofensiva antiortodoxa legata de retrocedari, "prin depasirea in mod repetat si persuasiv a atributiilor diplomatice cu care este investit de Sfantul Scaun".
In contrapondere, iata parerea lui Tertulian Langa, profesor, fost Vicar General, cu 17 ani de detentie politica, descinzand pe linie materna din celebrul Horia: "In ceea ce priveste retrocedarile bunurilor abuziv confiscate, problema a capatat o nuanta nationalista: habotnicii si traditionalistii ortodocsi considera ca imobilismul e parte a marelui progres, neclintit fiind, ramai fidel credintei. A fost reluata teza lui Nae Ionescu si a apropiatilor sai, conform careia a fi ortodox e sinonim cu a fi roman. Deci noua nu trebuie sa ni se restituie nimic, pentru ca nu suntem romani. (…) Azi, relatiile dintre cele doua Biserici s-au schimbat doar in plan diplomatic. S-a realizat o deschidere datorita imensei capacitati de umilinta a Papei (Ioan Paul al II-lea – n.n.), care a dat dovada de o vointa si de o ravna apostolica extraordinare".
Parerile multor analisti din ambele tabere converg spre concluzia ca Biserica Unita cu Roma ar trebui sa contribuie la apropierea Bisericii Ortodoxe de Biserica Catolica, si nu la indepartarea celor doua biserici. Pentru multi ortodocsi este un loc comun faptul ca dezbinarea e provocata de uniti, prin insasi existenta lor si ca nu mai e loc pentru prozelitism si "productii hibride". Aceasta si pe motivul ca provocarile la care trebuie sa faca fata crestinismul – in intreg corpul sau – au devenit atat de mari, incat luptele fratricide intre biserici din aceeasi tara avand membri din acelasi neam sunt o calamitate suplimentara inutila. Adevarul este ca nici comportarea Sfantului Sinod fata de restituirea bunurilor abuziv confiscate ale Bisericii Unite nu a fost cea corecta, dar nici Biserica Unita nu a dat dovada de iubire frateasca si crestineasca in aceasta problema. Mitropolitul Nicolae Corneanu, care a restituit totul de la inceput, a fost o exceptie. S-a dovedit inca o data faptul ca tocmai lipsa iubirii crestine, cu care se lauda atat de mult romanii, a dus la situatia actuala de lupte prin tribunale. Acutizarea intregului complex de probleme este la ordinea zilei, mentalitatea revansard-ofensiva avand prioritate in fata "iubirii de aproape" clamate de crestinii precursori.
Romano-catolicii ii sprijina in instanta pe greco-catolici
Un fenomen interesant este si acela in care initiativa trimiterii in judecata apartine nu administratiei greco-catolice, ci celei romano-catolice, care insista, mai ales atunci cand "unitii" pierd procese:
» Lazaresti (Harghita-Covasna) – BOR a castigat procesul in 2004, dar romano-catolicii au facut apel alaturi de greco-catolicii din Blaj;
» Ticvaniul Mare (Caransebes) – proces pe rol, la initiativa romano-catolicilor;
» Arad – fosta biserica greco-catolica este disputata in proces, dupa o tentativa de preluare abuziva in 2005, cu sprijin romano-catolic;
» Targu Mures – "catedrala mica", fosta greco-catolica, a fost castigata in instanta de ortodocsi, dar procesul a fost redeschis la insistenta romano-catolicilor;
» Alba Iulia – parohia "Maier 2", litigiu pe rol pentru casa parohiala, la aceleasi presiuni;
» Dej – biserica protopopiala a fost castigata de greco-catolici, ortodocsii au facut recurs la Inalta Curte de Casatie si Justitie;
» Sercaia (Brasov) – dupa preluarea abuziva din 1999 s-a ajuns la proces, pe rolul Inaltei Curti de Casatie si Justitie, la initiativa romano-catolica;
» Sinca Veche (Brasov) – proces in curs la Curtea de Apel Brasov, greco-catolicii cer nulitatea absoluta a inscrierii in Cartea Funciara la pozitia nr. 46/1949;
» Daia (Sibiu) – ortodocsii au pierdut procesul la Alba Iulia si au facut recurs la Bucuresti. Se confrunta si cu sprijinul romano-catolicilor acordat unitilor;
» Biertan (Sibiu) – casa parohiala revendicata pe Legea 10 a fost castigata in prima instanta de BOR, dar s-a facut recurs la initiativa romano-catolica.
