Bugetele publice pot răsufla uşurate, salvarea băncilor din UE nu va mai implica banii statului în noua uniune bancară, cel puţin în prima fază. Fondurile vor fi puse la dispoziţie de băncile solvabile, care vor aduce 1% din depozitele garantate în acest scop.
Unul dintre principalele reproşuri la adresa modului în care autorităţile europene au gestionat criza financiară a fost că s-a permis transformarea crizei sectorului financiar într-una a datoriilor publice. Ei bine, se speră că argumentul “too big to fail” va deveni amintire, iar în noua uniune bancară pentru care s-au trasat coordonatele la Bruxelles fondurile de salvare vor veni tot din partea băncilor. Vorbim de “fonduri de rezoluţie”, o centură de siguranţă realizată prin contribuţii graduale ale băncilor, care vor cumula 1% din depozitele garantate la nivel european în următorii 8 ani. Unificarea fondurilor naţionale (în România avem Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistem Bancar) se va face în câţiva paşi – în proporţie de 40% în primul an, pentru a creşte la 60% în cel de-al doilea şi a ajunge la 100% după 8 ani.
Ce înseamnă acest lucru? În cazul în care o bancă are probleme, statul nu mai trebuie să o salveze intrând în acţionariat printr-o infuzie de capital (vă amintiţi cazul Bancorex şi emisiunea de titluri de stat cu ocazia salvării băncii prin înglobarea sa în BCR?) şi inventând un fel de “bad bank” pentru activele “toxice” ale acesteia, ci banii pentru salvarea sa vor fi furnizaţi din fondul creat la nivel european. Problema este ce se întâmplă în cazul în care ne confruntăm cu o criză bancară de proporţii, iar riscul de contraparte se generalizează, cum s-a întâmplat după falimentul Lehman Brothers? Vor intra iar banii publici în joc dacă fondurile de rezoluţie devin insuficiente? Salvarea băncilor cu banii băncilor nu este singura caracteristică a noii uniuni bancare. Unificarea supravegherii la nivelul UE sub umbrela BCE, începând din noiembrie 2014, este la fel de importantă (sunt vizate cele mai importante bănci la nivel european).
Apar primii clienţi?
Două bănci austriece – Raiffeisen International şi Bank Austria – au împreună o expunere de 8 miliarde de euro pe Ucraina, iar 70% din creditele acordate în această ţară sunt în monedă străină. Coşmarului politico-militar din Ucraina i se adaugă acum cel al creditelor, care, pe fondul devalorizării accentuate a grivnei, scapă efectiv de sub control, arată blogul “Trenduri Economice”. Autorul subliniază că “singurul colac de salvare pentru Austria este reprezentat de Uniunea Bancară. Este de reţinut faptul că, pe măsură ce situaţia din Ucraina se agravează, foaia de parcurs pentru realizarea Uniunii Bancare se bifează într-un ritm din ce în ce mai alert. În cazul în care autorităţile europene vor pica la înţelegere, ţara ar putea scăpa de responsabilitatea asupra propriilor bănci. Într-un cadru favorabil, s-ar putea ca responsabilitatea asupra situaţiei unei bănci să nu mai aparţină ţării de origine, ci să fie împărţită între acţionarii băncii şi autorităţile pieţei pe care activează o bancă (…)”.