Trei sferturi din suprafaţa cultivabilă a judeţului a fost lăsată în paragină. Oamenii spun că este nerentabil să facă agricultură.
Peste 75% din suprafaţa cultivabilă a judeţului Caraş-Severin a rămas în paragină. Terenurile aflate mai ales în luncile râurilor, dar şi pe dealurile line, altădată mănoase şi semănate cu fel de fel de culturi, sunt acum înţelenite din cauza spinilor şi a buruienilor.
Agricultura nu mai prezintă interes nici măcar pentru sătenii din zonele cu oarecare potenţial agricol dintr-un judeţ de munte precum Caraş-Severinul. Sunt zone în care oamenii cultivă doar un sfert din suprafaţa arabilă. Pământurile fertile au fost lăsate în paragină, deoarece oamenii nu au nici posibilităţi financiare pentru a plăti munca mecanizată şi, mai ales, n-au nici locuri în care să-şi valorifice produsele.
Localitatea Socol de pe malul Dunării este unul dintre locurile unde cu 15 ani în urmă pământurile erau cultivate în procent de peste 90%. Acum oamenii se plâng că nu mai merită să facă agricultură. Una dintre nemulţumirile lor o reprezintă lipsa unor locuri de desfacere a produselor tradiţionale şi valorificarea lor la preţuri mult prea mici, care generează pierderi. Adrian Lucaci, spune că ,,un alt motiv pentru care pământurile rămân necultivate este lipsa forţei de muncă. Au mai rămas doar moşii şi babele pe acasă. Toţi tinerii satului pleacă la muncă în străinătate”. Mileva Docici spune că ,,am plătit 600 de lei să îmi are lunca, am mai plătit şi ziua de prăşit, la cules am dat alţi bani, iar cum stau cu cucuruzul în pod fiind că nu mi-l ia nimeni. Am băgat o grămadă de bani şi nu am scos nici pe jumătate. Şi atunci, la ce să mai lucru fără folos? Mai bine stau, că este mai ieftin decât să munceşti”.
Banii care ar putea aduce speranţă
Şi cei care încă mai cultivă pământul spun că fără sprijin mai mare din partea statului le va fi greu să se mai îngrijească de terenuri. ,,Nu vrem mai mult decât primesc ceilalţi agricultori europeni. Eu am luat în arendă terenuri de la oameni, am utilaje şi maşini agricole. Le-am cumpărat de dincolo cu banii jos”, spune Cosmin Deia, un alt localnic.
Noroc chior
„Mi-am dat toţi banii făcuţi în străinătate de două generaţii. Acum nu mai am un ban, dar acesta a fost şi norocul meu, că dacă mă băgam în bănci ajungeam de-mi luau bancherii tot. Iubesc agricultura, îmi place ce fac, dar nu mai rentează să munceşti de amorul artei. Bagi 100 de lei ca să te trezeşti că ai scos doar cu puţin peste jumătate. Un litru de lapte ţi-l ia la contract cu 70 de bani, iar o sticlă de Cola costă 4 lei. O kilă de grâu ţi-o plăteşte cu 60 de bani, iar o juma de kilă de pită costă 1,50. Atunci, unde este dreptatea? Pentru ce să mai munceşti?” mai spune Cosmin Deia.
