Şomaj în jur de 30 la sută. Tineri care pleacă pe capete încotro văd cu ochii. Un climat crunt. Perspective de viitor sumbre. Nu este vorba de schiţa unui loc sărac din România. Nu e vorba de un tablou din trecutul indepărtat, de pe vremea vreunui război. Este vorba de un loc aflat într-una din cele mai dezvoltate ţări ale lumii, Finlanda. Şi este tabloul care îi întâmpina pe vizitatori în anii 1990.
Mai mulţi reni decât oameni
Micul orăşel se numeşte Kittilä, este situat în nordul Finlandei, în Laponia. Singurul lucru pe care mulţi oameni l-au auzit despre Laponia este că e locul de unde vine Moş Crăciun. Temperaturile extrem de scăzute sunt doar unul dintre motivele pentru care aici trăiesc mai mulţi reni decât oameni. Laponia este însă şi locul unde se găseşte cea mai mare exploatare minieră din Finlanda, şi cea mai mare mină de aur din Europa la ora actuală. Potrivit autorităţilor locale, impactul acestei exploatări miniere a fost dramatic. Mai mult, el este măsurabil cu precizie, şi deşi ar părea surprinzator – foarte pozitiv.
O spune nimeni altcineva decât directoarea de dezvoltare economică a primăriei din Kittilä, Katariina Kinnunen. „În 1996, când am terminat liceul, nici prin cap nu îmi trecea că mă voi întoarce vreodată aici”, povesteşte Kinnunen. Ea a adăugat că mulţi tineri din generaţia ei şi-au revizuit atitudinea şi au revenit acasă. Ceea ce a făcut-o să revină la locurile natale a fost schimbarea dramatică prin care a trecut Kittilä. Scăderea dramatică a populaţiei din perioada anterioară a fost aproape în întregime anulată de creşterea populaţiei, înregistrată de la deschiderea minei. Fostul primar al oraşului, Seppo Maula, spune că la vremea când s-a descoperit zăcământul de aur în regiune, şomajul era de peste 30 la sută. Din această perspectivă, scăderea şomajului este de peste două treimi de la descoperirea aurului la Kittilä încoace. Astfel, mai puţin de 10 la sută dintre cei apţi de muncă dintre locuitorii orăşelului finlandez mai sunt în şomaj.
O economie diversificată
La ora actuală, economia locală din Kittilä se mândreşte cu nu mai puţin de 650 de întreprinderi mici şi mijlocii, care însumează circa 2.600 de locuri de muncă. Sectoarele principale de activitate sunt mineritul, dar şi turismul.
Pentru Kinnunen, dovada succesului economiei locale o reprezintă şi evenimente ca o recentă conferinţă pe teme mineritului, care a adus la Kittilä peste 1.000 de participanţi, astfel că, pe lângă turismul propriu-zis, în localitate s-a dezvoltat şi turismul de afaceri. Pe lângă astfel de evenimente, Kinnunen spune că mulţi jurnalişti vizitează Kittilä pentru a vedea cum arată o mină de aur modernă. „Cei care vin cu idei preconcepute tind să plece cu o cu totul altă perspectivă şi înţeleg că se poate vorbi despre minerit sustenabil”, spune Kinnunen.
Reţeta finlandeză
Reţeta din orăşelul finlandez poate fi copiată şi de comunităţile miniere din Ţara Moţilor. Unele dintre acestea au nevoie de proiecte viabile, care să asigure dezvoltarea locală pe termen mediu. De exemplu, la Roşia Montană, şomajul este de peste 67 la sută sută. În alte zone, precum Certej, lucrurile stau la fel. Dacă ar fi pornit un proiect minier asemănător celui finlandez, aceste comunităţi ar scăpa de sărăcie. „Un proiect minier asigură dezvoltare, atât pe orizontală, cât şi pe verticală. O regiune săracă se poate transforma într-una prosperă extrem de rapid”, a spus inginerul minier Dorin Tomuleţ, care a lucrat cinci ani în zonele miniere din Alaska.
