In Romania este penurie de ingrijitori specializati pe psihiatrie, de medici psihiatri, de psihologi clinici, iar legatura dintre sistemul de asistenta sociala si cel de sanatate mintala este slaba si frecvent neproductiva. Dl Mugur Ciumageanu, directorul Centrului National de Sanatate Mintala, ne-a raspuns la cateva intrebari despre situatii disperate generate de criza din psihiatrie.
Ancuta Rares, Bucuresti:
Pentru tinerii care au probleme de acomodare si integrare in societate din cauza unui handicap de mediu (intalnit mai ales la cei care provin din institutii de ocrotire a copilului sau din familii foarte sarace care nu i-au lasat sa mearga la scoala), cum se poate recupera acest handicap printr-o pregatire profesionala, adecvata nivelului lor si angajarea intr-un loc de munca? ANPH-ul nu a dezvoltat o retea de ateliere protejate, cum sunt in alte tari, de exemplu Franta, unde sunt foarte raspandite si cu rezultate considerabile. ANPDC-ul ii considera "rebuturile sistemului de ocrotire a copilului", iar DGASPDC-urile sunt depasite de problema. Avem in familie un tanar cu astfel de nevoi si nu stim cum sa-l ajutam.
» Este adevarat ca acesti tineri reprezinta o categorie de populatie expusa riscului marginalizarii din cauza ca, in prezent, pasii facuti de societate pentru sustinerea integrarii lor sunt timizi si incompleti, chiar daca exista un oarecare suport legislativ.
Voicu Petre, Pitesti:
Exista un nomenclator al profesiilor pentru cei cu dizabilitati mintale?
» Nu stiu sa existe un astfel de nomenclator si nici nu mi-as dori sa aiba cineva ideea de a realiza unul. Este insa foarte important sa existe cineva indrumator al persoanei cu dizabilitati care sa identifice domeniul de activitate spre care are atractie.
Radu Popescu, Ploiesti:
De ce nu se creeaza locuri de munca pentru cei cu anumite dizabilitati mintale? Ce este asa de greu sa se faca grupuri mici de astfel de persoane, de care sa se ocupe un psiholog si un mester care sa aiba bunavointa de a-i invata o meserie? Asa ar putea munci si ei, si cred ca patronul care ar face o astfel de investitie nu ar ramane in pierdere.
» Propunerea mi se pare foarte buna si in pas cu tendintele actuale. Angajatorii sunt, intr-o oarecare masura, incurajati prin masuri legislative sa angajeze persoane cu dizabilitati, dar ii prefera pe cei cu handicap fizic sau senzorial. Cei cu dizabilitati psihiatrice sunt marginalizatii marginalizatilor, multi angajatori temandu-se de imprevizibilitatea sau presupusa lor violenta. Exista propuneri de a schimba aceasta situatie si de a aborda problema angajarilor diferentiat, in functie de tipul de dizabilitate… Sper ca in viitorul apropiat aceste lucruri sa se schimbe.
Petrica Popa, Bucuresti:
Pentru parintii care ingrijesc de ani de zile un copil cu handicap grav, tintuit la pat de exemplu, bolnav psihic sau suferind de tetrapareza spastica, exista vreun mod de prevenire a unei posibile "deraieri" psihice a acestor parinti care se zbat singuri cu tragedia copilului si a familiei lor?
» Din pacate, nu exista servicii specializate de asistenta psihologica a apartinatorilor persoanelor cu handicapuri severe. Este evident ca aceste persoane pot sa clacheze, sa ajunga la disperare sau, pur si simplu, la epuizare extrema. Ei pot face apel doar in nume personal la un consult psihiatric sau la o consultatie psihologica.
Ana Popa, Bucuresti:
Ce sa faca cei care nu-si pot permite o terapie psihologica de sustinere, cand simt ca nu mai pot face fata ingrijirii la nesfarsit a unui bolnav tintuit la pat? Sfatul unui specialist te ajuta sa stii cum sa dezamorsezi tensiunile sau refugiul in anumite vicii care pot aparea in familiile lovite de astfel de nenorociri.
» Sistemul public de ingrijire nu acopera in nici un fel serviciile de psihoterapie. In consecinta, psihoterapia nu este accesibila unei persoane cu venituri reduse. Cu consilierea psihologica lucrurile stau ceva mai bine, existand astfel de cabinete in institutiile publice de sanatate. Dar din cauza numarului insuficient al acestora sedintele de consiliere sunt adesea scurte si insuficient de eficiente.
Mircea Vasiliu, Bucuresti:
De ce nu mai exista scoli speciale pentru a-i invata o meserie pe cei cu dizabilitati psihice?
» scolile speciale prezinta avantaje, dar si dezavantaje. Un mare dezavantaj este acela al unui mediu ne-inclusiv de invatare si practicare a unei meserii.
Dan Stoica, Calarasi:
Am 29 de ani si am crescut in orfelinat. Am un IQ mai scazut, dar in limite normale, si nu reusesc sa ma angajez cu carte de munca, desi am incercat de nenumarate ori. Am absolvit scoala profesionala nr. 1 din str. Austrului, din Bucuresti, cu diploma de tamplar. Dar, spre ghinionul meu, cand am invatat eu acolo scoala nu mai era in reteaua de invatamant ajutator, asa ca nu mai beneficia de anumite ajutoare de la stat, printre care material lemnos pe care elevii de la tamplarie sa poata exersa. Asa ca, practic, trebuie sa invat meseria la locul de munca si nimeni nu ma vrea decat ca muncitor necalificat. Am mai urmat cursuri de reprofesionalizare, de croitor, patiser, dar tot cu o practica foarte sumara. Sunt revoltat si ingrijorat pentru soarta mea, in viitorul apropiat, cand nu voi mai putea sta la ruda care m-a ajutat pana acum.
» O prima recomandare este sa luati legatura cu serviciile sociale ale primariei de domiciliu. Daca este cazul, se poate obtine un certificat de handicap care sa permita accesarea unui loc de munca, sub indrumarea Oficiului Fortei de Munca. Este foarte important sa fiti insotit in aceste demersuri de ruda dvs. si sa obtineti sprijinul constant al unui asistent social de la primaria de domiciliu.
Nicolae Stoicescu, Bucuresti:
Am aproape 60 de ani, sunt pensionat si am un frate de 54 de ani, bolnav psihic cronic (schizofrenic), care locuieste la Giurgiu, singur, in conditii mizere. Eu il vizitez din cand in cand, dar nu pot sa-l iau acasa la mine din cauza sotiei, care nu accepta sa-l gazduim. Cum il pot ajuta, cui ma pot adresa? Fratele meu este un bolnav psihic comunitar, de care nimeni, din partea autoritatilor, nu se ocupa.
» Din pacate, in prezent, sistemul medical si cel de asistenta sociala functioneaza paralel. Nevoile de ingrijire ale fratelui dvs. sunt nevoi medicale psihiatrice, pe care le acopera doar spitalele, pe perioada de internare. Dar sistemul medical nu poate face fata nevoilor de asistenta sociala ale bolnavilor psihic comunitari,
iar serviciile sociale locale
au competente de specialitate limitate pe acest domeniu. Totusi, va recomand sa luati legatura cu serviciul de asistenta sociala si cu echipa de ingrijire de la primarie, pentru solutionarea nevoilor de asistenta sociala ale fratelui dvs. In viitor, astfel de cazuri se vor rezolva prin intermediul centrelor comunitare si specializarea echipelor de ingrijire
pentru a le asigura bolnavilor psihic comunitari o asistenta psiho-sociala adecvata.z
