Senatul Romaniei a adoptat, miercuri, o propunere legislativa cel putin hilara. Conform articolului unic scornit de catre senatorul Gheorghe Funar (nu ma asteptam la ceva mai bun din partea unuia care, acum vreo cincisprezece ani, inmultea de opt ori banii oamenilor) si deputatul Ioan Ghise (liberal cu prestatie in general decenta), de-acum inainte programele de stiri ale posturilor de televiziune si radio ar trebui sa detina, in pondere egala, stiri cu teme pozitive si, respectiv, negative. Textul este evident absurd (de unde sa scoata bietii redactori vesti proaste, intr-o zi in care toata lumea e fericita?), ne-constitutional (aduce atingere libertatii de exprimare), inaplicabil (cine, cum stabileste daca tema unei stiri este pozitiva sau negativa?) si imoral (constituie o forma de cenzura).
Argumentatia celor doi comici face referire la razboiul Coreii, fiind o insailare fara noima de citate care nu se stie unde incep si unde se sfarsesc. Pentru edificare, voi cita un pasaj a carui logica va invit pe dumneavoastra, stimati cititori, sa o gasiti:
"Aceasta teorie (a Canii si a Galetii – n.n.) se bazeaza pe urmatoarele principii: Teoria Canii si a Galetii a fost cercetata, aplicata si adoptata de milioane de oameni de pretutindeni in lume in ultima jumatate de secol. Persoanele care au aflat de aceasta teorie si-au dat seama numaidecat ca ea le poate servi drept sursa de inspiratie, fiind usor aplicabila in viata de zi cu zi. Mai important decat orice altceva este o teorie pe care o puteti transpune in practica pentru a va imbunatati viata, incepand chiar din acest moment." Din partea unui fost profesor de matematica m-as fi asteptat macar sa stie ce este acela un principiu.
Cei doi parlamentari ne explica imensa primejdie ce ameninta natiunea, care, prada stirilor rele, va fi cuprinsa de depresii psihice in masa al caror efect va fi un iminent val de boli cronice (am parafrazat din aceeasi Expunere de motive). Citind ultimul Eurobarometru (realizat in aprilie si dat publicitatii saptamana aceasta), aflam insa ca romanii nu-s chiar depresivi. Dimpotriva, raspunsurile furnizate la majoritatea intrebarilor ii califica printre cei mai optimisti europeni: 44% din ei (fata de media europeana de 32%) se asteapta sa o duca mai bine in urmatoarele 12 luni; 40% (fata de 22%) se asteapta ca situatia financiara a familiei lor sa se imbunatateasca; 30% (fata de 16%) se asteapta la imbunatatirea situatiei economice a tarii; 53% (fata de 32%) considera ca lucrurile merg in directia buna.
Nu ma ingrijorez prea tare, legea Canii si a Galetii nu va fi niciodata aplicata. Probabil cineva se va grabi sa sara in ajutorul libertatii mass-media si o va ataca la Curtea Constitutionala. Daca nu, presedintele o va retrimite Parlamentului, fara a pierde ocazia de a-i mai ridiculiza o data pe "cei 322".
Problema mea e alta: legea a fost adoptata de catre senatori cu 84 de voturi "pentru", nici unul impotriva, nici o abtinere – adica in unanimitate, fara deosebire de apartenenta politica, sex sau nationalitate. Ce s-a petrecut in Senatul Romaniei miercuri, 25 iunie? Nici unul dintre cei 84 de alesi ai poporului nu a avut creierul la el? S-a produs un atac terorist cu gaze ilariante? Cel mai probabil, oamenii de pe fotoliile senatoriale habar n-au avut ce voteaza, ca si cum nu pentru asta ar fi platiti. Daca s-a intamplat asa in ziua de 25 iunie, cine ne garanteaza ca nu vor proceda aidoma atunci cand vor avea de judecat legi cu adevarat importante? Sau ca nu asa s-a facut ca am ajuns sa avem legi pe care nimeni nu le mai descurca? O mimima masura de bun-simt ar fi obligarea celor 84 sa-si doneze indemnizatia de sedinta pentru ziua respectiva in beneficiul spitalelor de boli mintale.
Cat despre stirile rele din mass-media romaneasca, sunt de acord ca ele sunt in exces. M-am plictisit si eu sa dau dimineata drumul la radio si sa nu aud decat despre incendiile, accidentele de pe sosele si violurile petrecute in cursul noptii, despre seceta (cand nu ploua) sau inundatii (cand ploua). Numai ca sursa acestei stari de fapt nu este neaparat "gica-contrismul" funciar al ziaristilor, ci mai degraba lipsa resurselor combinata cu amatorismul (e foarte lesne sa alimentezi fluxul de stiri cu comunicatele generos emise de Politie, Parchet si alte institutii similare). Este o problema ce merita aprofundata, dar e sigur ca ea nu poate fi rezolvata printr-un articol de lege.