In luna mai '90, cu doar cateva zile inaintea alegerilor parlamentare si prezidentiale, poeta Ana Blandiana s-a adresat, de la balconul Universitatii, celor catorva zeci de mii de oameni adunati la manifestatia anticomunista din Piata: „In fata celor care, la mai putin de o jumatate de an dupa ce noi am fost cei care am trait ceea ce am trait, nu spun ca, de fapt, altceva s-a intamplat si altceva se va intampla, decat ceea ce am dorit noi. Noi ramanem aici si spunem: "Nu! Nu uitam! Noi suntem cei care tinem minte!".
In acest sens, consider ceea ce s-a intamplat in ultima luna in Piata Universitatii mai important pentru constiinta poporului roman decat ceea ce se va intampla peste cateva zile in fata urnelor. Eu cred ca ceea ce invatam noi, poporul roman, de aici din Piata Universitatii, invatandu-ne in primul rand pe noi insine, este faptul ca putem fi demni, ca putem fi liberi, ca cerem si nu asteptam de la nimeni nici demnitatea, nici libertatea, ci suntem in stare sa ni le dam noi insine, fiind solidari unii cu altii.
Ceea ce am invatat noi in aceasta luna este faptul ca Solidaritatea este superlativul Libertatii, ca liberi putem fi fiecare in parte, dar abia prin Solidaritate Libertatea devine Libertate.
De la Facerea Lumii, pe Pamant s-au nascut mereu doua categorii, nu s-au confundat aproape niciodata. Aproape niciodata cei care au luptat pentru libertate nu au ajuns si nu au vrut sa ia puterea. Ei bine, noi suntem aici pentru a arata ca Libertatea este mai importanta decat Puterea”.
