Interviu cu coregraful Cosmin Manolescu
Amanarea cu 24 de ore inainte de data stabilita a concursului pentru ocuparea postului de director al Centrului National al Dansului Bucuresti a inflamat spritele in breasla coregrafilor si dansatorilor. O scrisoare deschisa semnata de peste 20 de artisti a ajuns pe masa ministrului Culturii si Cultelor, Adrian Iorgulescu. Reactii au venit si de la coregrafi din strainatate. Centrul a fost infiintat prin HG in iulie anul trecut, acordandu-i-se mai multe spatii din cladirea Teatrului National. In momentul de fata, el n-are un buget aprobat, desi sediul are nevoie de reparatii de urgenta, iar directoratul e interimar. Coregraful Cosmin Manolescu a candidat cu un proiect de management propus de Fundatia DCM.
– Cum comentati motivul amanarii, invocat de MCC, si anume neconcordantele legislative dintre Hotararea de Guvern si Regulamentul de organizare a concursului?
– Dupa parerea mea, motivul invocat pe site-ul MCC – la cererea breslei si pentru modificarea Regulamentului de functionare al CNDB – este unul fals. Regulamentul de functionare a CNDB a fost redactat si trimis MCC de catre conducerea interimara a centrului acum 5 luni. Conform legii, in termen de 60 zile, regulamentul trebuia aprobat de MCC, insa pana in preziua interviului nimeni din conducerea MCC n-a dat un raspuns. Mai mult, daca era nevoie de schimbari in regulament, ele trebuiau facute dupa selectionarea proiectului de management si nicidecum inaintea concursului. Am cerut explicatii in scris de la Ministerul Culturii si Cultelor, in-sa n-am primit nici un raspuns. Desi centrul a fost creat in urma insistentelor sectorului independent din dansul contemporan romanesc, MCC nu a acceptat ca din juriu sa faca parte si un reprezentant al acestui sector, numind numai reprezentanti ai institutiilor publice, ceea ce, din punctul meu de vedere, reprezinta o discriminare. Asa cum spune si Mihai Mihalcea, MCC nu a probat existenta unei cereri din partea „breslei” pentru schimbarea Regulamentului de organizare si functionare a CNDB. Mai mult, MCC nu a oferit nici un fel de explicatie cu privire la situatia extrem de grava in care cele doua proiecte de management inscrise in concurs au ajuns sa fie distribuite unor persoane, fara sa se probeze existenta unui ordin al ministrului prin care acestea erau numite ca membri in juriu. Consider ca amanarea in ultimul moment a concursului, fara existenta unor motive serioase, a fost decisa ilegal si abuziv.
– Care este situatia actuala a centrului?
– Spatiul necesita urgent reparatii. Cand ploua, apa se infiltreaza prin acoperis. Nu exista conditii normale de lucru (toalete, dusuri, vestiare, birouri etc.). In prezent, centrul este condus de dl Ioan Tugearu, ca director interimar, si de Mihai Mihalcea (consilier artistic), care fac tot ce pot pentru ca centrul sa functioneze cu o echipa minimala (cinci angajati in loc de 13) si cu un buget care acopera doar cheltuielile de regie (apa, curent, comunicatii etc.). Incepand din luna aprilie, cand centrul a intrat in posesia integrala a spatiului, a oferit loc de repetitii coregrafilor romani. Din putinii bani existenti s-au incropit doua studiouri de dans in care zilnic au loc repetitii, ateliere si cursuri de dans. Chiar in acest moment, doi coregrafi americani predau cursuri de yoga si ateliere de contact improvizatie, doua proiecte coregrafice internationale sunt in repetitii si periodic au loc prezentari informale ale proiectelor coregrafice in lucru, vizionari de casete video, ateliere de dans. Spatiul a inceput sa fie frecventat de dansatori, de coregrafi, chiar si de public, insa este inca departe de ceea ce ar trebui sa fie.
– In momentul de fata, din ce bani functioneaza el?
– Proiectele coregrafice care sunt realizate sunt finantate 100% de diferite organizatii internationale, retele culturale si firme private. De exemplu, atelierele de dans conduse de coregrafii americani Melisa Putz si Eric Schoefer in cadrul proiectului „Dance Discurssion”, organizate de Fundatia Proiect DCM, sunt sprijinite financiar de Centrul Cultural al Ambasadei SUA si de sponsorul principal al fundatiei, firma Petrom SA. In acest moment, Manuel Pelmus lucreaza cu o coregrafa din Berlin, proiectul fiind sustinut de Institutul Goethe.
– Credeti ca recentul protest va sensibiliza ministerul?
– Singurele noastre arme sunt legea, organizarea de conferinte de presa si trimiterea de scrisori deschise si de petitii. Sper ca scrisoarea deschisa adresata dlui ministru de catre dansatori si coregrafi independenti, precum si reactia internationala prompta de sanctionare a acestui abuz vor avea anumite efecte.
– Dansul contemporan romanesc e mai cunoscut in strainatate decat in tara. Noul spectacol al fundatiei dumneavoastra, Proiect DCM, a avut premiera in 12 noiembrie. Pe cand primul spectacol al centrului?
– Cu siguranta, publicul din Berlin, Viena, Paris, Skopje a vazut in ultimii doi ani mai multe productii romanesti decat publicul din Bucuresti. Spectacolul „Wish Card”, care a avut premiera la Teatrul National Bucuresti in 12 noiembrie, este un experiment coregrafic ce are la baza un schimb de experienta intre artisti americani si romani. In partea a doua, tanarul coregraf Adrian Stoian a prezentat in premiera piesa „Linia vietii”, care a fost prezentata recent la Balkan Dance Platform. Din punctul meu de vedere, centrul nu trebuie sa produca spectacole de dans, ci sa ofere sprijin logistic si financiar oricarui proiect coregrafic de valoare, fie ca e spectacol, festival, atelier, turneu in tara si/sau strainatate etc., si sa creeze bazele unei dezvoltari de durata a dansului contemporan romanesc.
– Care sunt cele mai recente realizari ale dumneavoastra ?
– Spectacolul „Don't Ask the Blond”, realizat in colaborare cu artistii Kira Riikonen si Roberto Casarotto, care a avut premiera in aceasta vara in Italia si Finlanda, si care va fi prezentat in aceasta saptamana in Franta, in cadrul Festivalului „Scenes Etrangeres” de la Lille; Premiul „Nouveau Talent Choregraphie”, oferit recent de Societatea Autorilor si Compozitorilor Dramatici de la Paris (SACD); turneul international cu spectacolul „Paradis serial”, care a fost prezentat la New York, Dublin, Porto, Lyon, Uzes, Roma, Catania…
– Nu v-ati gandit ca la un moment dat o sa obositi sa luptati si ca ati putea sa va desfasurati activitatea in strainatate?
– In '95-'96 ma gandeam serios sa plec in strainatate, insa rezultatul alegerilor din '96 m-a facut sa raman si sa incerc sa produc o schimbare in mentalitatea publicului, in formarea artistica a tinerilor dansatori si coregrafi, in perceptia publica a dansului contemporan. In cei peste opt ani de activitate in dans, de organizare de spectacole, ateliere, festivaluri si platforme, cred ca am reusit sa produc anumite schimbari. Recunosc insa ca reactia anumitor colegi de breasla, lipsa continua a resurselor financiare, lipsa unei infrastucturi si, in general, mediul neprielnic artei contemporane in Romania m-au obosit. Amanarea concursului pentru Centrul National al Dansului de catre MCC nu face decat sa umple paharul…
„Amanarea, in ultimul moment, a concursului pentru postul de director a fost decisa ilegal si abuziv”
