– Unde se opresc proiectele prezidentiale
Spre sfarsitul primului sau an de mandat, presedintele Traian Basescu pare destul de izolat. Acest lucru e remarcat mai putin, in vreme ce diferitele proiecte initiate de presedinte si nefinalizate sunt pe buzele tuturor. E foarte posibil insa ca al doilea fenomen sa fie explicat prin primul. Presedintele nu are succes sa-si impuna agenda, nu pentru ca nu dispune de suficienta putere bruta (hard), de exemplu ca nu a numit oamenii sai la serviciile secrete, ci pentru ca neglijeaza complet celalalt fel de putere, cel soft.
Pozitia constitutionala a unui presedinte roman nu ii da multa putere bruta. Presedintele nu-i poate aresta pe corupti, nu poate inchide statiile de televiziune care il critica si nu poate trimite parasutisti in Transnistria. La drept vorbind, nici daca ar avea puterea asta, asemenea actiuni nu ar fi rezonabile. Cu coruptia te lupti coalizandu-i pe cei care au de pierdut din cauza ei, cu presa tabloida te lupti creand o masa critica de alta parere, cu bandele inarmate din Transnistria te lupti convingand mai multe state din Europa sa faca ceva. Pe scurt, in toate aceste cazuri e nevoie sa-i convingi pe altii sa adopte agenda ta, sa se coalizeze in jurul temei tale de interes, sa investeasca in ea. Pentru asta trebuie sa ii atragi, sa ii convingi si sa ii cooptezi, acceptand ca, la randul lor, vor modela intr-o oarecare masura proiectul tau initial. Asta e ceea ce Joseph Nye a numit intr-o carte faimoasa despre politica externa americana putere soft.
Mult din ceea ce s-a realizat important in Romania ultimilor ani s-a creat prin coalitii, adesea informale si foarte largi, cuprinzand societatea civila, presa, reformisti din interiorul partidelor: legea liberului acces la informatie, campania pentru un parlament curat care a eliminat vreo suta de oameni dubiosi, formarea Aliantei D.A. (o coalitie ad-hoc formata din presa si societatea civila a creat o presiune publica asupra celor opusi unirii si a facilitat sarcina celor care erau pentru), cota unica.
Daca astazi nimic nu mai pare sa iasa pentru presedinte si Alianta, este din cauza ca acest mecanism nu mai exista. Inlocuirea unor aliante largi, bazate pe valori si principii comune cu cooptarea unor clienti individuali nu are acelasi impact. Acest lucru putea fi rezolvat prin aliante si mobilizari pe teme limitate, de interes public.
Presedintele insa a abdicat de la inceput de la posibilitatea de a lucra prin constructia de aliante, comunicandu-si unilateral programul prin interviuri sau declaratii. Dar apelul direct la popor nu functioneaza, majoritatile din sondaje, chiar atunci cand cred cu pasiune in ce declara si nu isi dau pur si simplu cu parerea, ceea ce e rar, nu conteaza decat cand ajung la actiune. Cel putin doua teme importante, depolitizarea mediilor publice si alegerile anticipate, ar fi putut fi realizate in 2005 daca ar fi fost concepute de presedinte din start ca teme de agenda publica la care rolul sau era de initiator si mediator al unor largi coalitii pentru schimbare.
Daca nici un proiect prezidential important nu va iesi repede, exista riscul ca presedintele sa se dezintereseze de ele si sa se intoarca spre politica externa. Multi presedinti au ales calea asta. Dar aici succesul Ro-maniei este din nou posibil doar in cadrul european, deci pentru a reusi va trebui sa fim mai buni la influentat agenda europeana si construit coalitii in interiorul Europei.
Oricum o dam, tot la asta ajungem. In plus, romanii l-au ales pe Traian Basescu pentru obiective interne si vor considera ca e obligatia lui sa exploreze toate caile posibile pentru a-si indeplini promisiunile electorale.
