Un strigat de copil din Tiraspol
Va scriu in numele copiilor romani din Tiraspol si va rog sa faceti cunoscut copiilor din Romania, care nici nu au idee ce mult sufera copiii romani din scolile de dincolo de granita si in ce conditii grele invata. Nu avem sali de sport, nu avem sala festiva, nu avem laboratoare unde sa ne desfasuram activitatea. Multa lume stie ca acestor copii le sunt incalcate drepturile, dar, din pacate, nimeni nu a gasit o solutie cum sa ne apere. Una din zilele cele mai grele pentru mine a fost cea din 15 iulie 2004. Ma jucam cu fratele meu, Andrei. Trebuia sa plecam la bunici cand telefonul a sunat iar mama ne-a anuntat ca nu vom mai pleca nicaieri si sa nu iesim din casa deoarece la scoala se intampla ceva groaznic. Ne-a rugat sa nu raspundem la nici un apel telefonic. Eu am ascultat, dar fratele meu nu. M-a lasat singura in odaie si a plecat spre scoala. A vazut ca acolo profesorii si parintii se adunasera si nu lasau elevii sa stea alaturi de ei. Zilele au trecut, mergeam cu mama si protestam in fata scolii. Nu aveam apa si nici mancare. Impreuna cu cei maturi, cat era ziua de mare, faceam sondaje de opinie si adunam semnaturi de la populatie daca este sau nu de acord cu inchiderea scolilor romanesti din Tiraspol. Atunci am scris primele versuri din viata mea: „Voi ati vazut cum plang copiii la Tiraspol?/…Si care-i vina? Voi nu stiti? Cum sa invat intr-o limba straina/Daca limba mea e limba romana?”. Poate sunt inca mica si nu inteleg destule lucruri, dar unul singur e clar: avem o limba foarte frumoasa iar noi, tinerii de astazi, avem obligatia s-o pastram pentru copiii nostri pentru ca si ei sa-si cunoasca stramosii. Unde ne sunt radacinile? In Romania Ð este raspunsul dureros al elevei de numai 14 ani, Elena Padurean din Tiraspol.
Atentie la evidenta taxelor si impozitelor!
In ziua de 30.01.2006 am primit prin posta instiintarea de plata a impozitului pe cladiri si taxa asupra mijloacelor de transport. Chiar daca eu sunt proprietara unui autoturism Cielo si a unei Dacii 1310, pe instiintarea trimisa nu figureaza nici un autoturism! Fiind un cetatean cinstit si corect, pe 31 ianuarie 2006 am sunat la Directia Venituri Buget Local Sector 2, unde am explicat situatia, dar mi s-a recomandat sa merg personal la ghiseu. Pe 3 februarie, la ora 8.00, m-am prezentat la ghiseu, unde am primit acelasi raspuns: „Nu figurati cu nici o masina”. I-am solicitat inspectoarei sa se uite in calculator si m-a gasit ca figurez cu un sold creditor de 9 RON. I-am amintit ca pe data de 7.01.2005 am solicitat un certificat fiscal pe care figuram cu doua autoturisme. Tot la acea data a trebuit sa fac dovada ca s-a platit o amenda de circulatie. Pe data de 10.01.2005 am facut o cerere, inregistrata sub nr. 250010, prin care am solicitat sa se compenseze impozitul achitat in plus pentru auto cu impozitul ce trebuia platit pentru cladire, dar nu mi s-a transmis in scris nici pana astazi cat s-a compensat si care este situatia. Astazi, 3.02.2006, am solicitat la fel, compensarea impozitului – deci nu restituirea. Am fost indrumata spre ghiseul „Relatii”, unde am completat o cerere. De aici m-au indrumat spre alt birou de contabilitate, unde, spre disperarea mea, am aflat ca trebuie sa aduc si alte documente, printre care si copia buletinului de identitate al sotului. De ce trebuie sa fac atatea drumuri cand nu s-a schimbat nimic in dosarul de stabilire al taxelor si impozitelor? Am vrut sa fac o sesizare catre director, dar nu s-a primit aceasta fara viza inspectorului, care m-a trimis din nou la contabilitate. Consider ca este o mare bataie de joc. Nesilita de nimeni, de buna-credinta, ca un cetatean onest ce sunt, m-am prezentat pentru rezolvarea unei situatii create de altii si in care eu n-am nici o vina, dar iata-ma pusa pe drumuri si la cheremul unor functionari care ar trebui sa tina o evidenta stricta a contribuabililor, ne spune dna Victoria Popa, Bucuresti.
