Apar noi indicii care il implica pe Ahmadinejad intr-o tripla crima comisa in urma cu 20 de ani. In timpul campaniei electorale de acum doua luni, sustinatorii lui Moussavi au impartit pliante care il acuzau pe presedintele Mahmoud Ahmadinejad ca a participat la asasinarea lui Abdulrahman Ghasemlu, unul din cei mai carismatici lideri pe care i-a avut poporul kurd, presedinte al Internationalei Socialiste si prieten apropiat al ministrului francez de externe de atunci, scrie El Mundo, citat de Agerpres.
Asasinarea a avut loc in urma cu mai mult de 20 de ani, la 13 iulie 1989, intr-un apartament din Viena, in plina sesiune negociatoare dintre Ghasemlu si doi din colaboratorii sai cu o delegatie a guvernului de la Teheran pentru a gasi o solutie pasnica la problema kurda din Iran. Totul arata ca Ghasemlu si cei doi colaboratori ai sai, Abdullah si Rasoul, au fost ciuruiti de gloantele interlocutorilor iranieni. La momentul respectiv, asasinarea lui Ghasemlu a tulburat profund o mare parte a clasei politice europene datorita inaltului nivel intelectual al acestui lider, care reusise sa-si creeze o ampla retea de relatii diplomatice si era pe de alta parte profesor La Sorbona. A fost omorat cu trei gloante.
Acea reuniune era a treia din runda inceputa in decembrie 1988 si continuata in ianuarie 1989. Convorbirile aveau acordul lui Jalal Talabani, actualul presedinte al Irakului si al fostului presedinte algerian Ben Bella. Se presupune ca cei trei reprezentanti kurzi au venit la intalnirea de la Viena convinsi ca se intrasera pe ultima suta de metri a mult asteptatului acord si cu garantii suficiente pentru a nu avea nevie de protectia armata care ii insotea intotdeauna.
De la locul crimei se pastreaza o banda de magnetofon se poate auzi o discutie tot mai tensionata la conceptul de autonomie; apoi se aude o serie de zgomote dezorientate in timp de rasuna impuscaturile. Conform reconstituirii realizate de politia austriaca, Ghasemlu a primit primul glonte chiar in frunte. Ca urmare a petelor de sange si a firelor de par gasite in mana lui Abdullah, se crede ca a avut loc o puternica lupta corp la corp cu unul dintre asasini.
In timpul anchetei, s-a speculat ca actualul presedinte iranian ar fi participat ca sprijin logistic la aceasta crima, mai exact ar fi furnizat armele, intre care un pistol Astra, de fabricatie spaniola. Acum noi indicii trecute in pliantele distribuite de partizanii lui Moussava dau mai multa putere acestei ipoteze, avand in vedere ca pe vremea cand a avut loc asasinatul, Moussavi era inca prim-ministru al Iranului, post pe care l-a abandonat de abia la 28 iulie din acel an.
Pliantele propagandei electorale nu sunt insa singura noutate privind implicarea lui Ahmadinejad. In urma cu cateva luni s-a facut public faptul ca un comerciant german detinut in Italia ar fi recunoscut in aprilie 2006, in prezenta agentilor austrieci ca a livrat o serie de arme cu teava scurta la trei persoane de la ambasada iraniana din Viena cu o saptamana inainte de atentat. La aceasta reuniune, potrivit acestor declaratii ar fi participat si un tanar care se numea Mahmud, si pe care ulterior el l-ar fi identificat drept actualul presedinte al Iranului.
Pe de alta parte, Peter Pilz, deputat al Verzilor austrieci si membru al Comisiei pentru Securitatea Parlamentului din Viena, l- acuzat direct pe Ahmadinejad ca se afla in spatele asasinatului prin participarea la organizatia Al Qods, serviciu al Gardienilor Revolutiei care se ocupa de activitatea externa si cu sprijinirea gruparilor teroriste internationale. Pilz isi bazeaza insa acuzatiile pe declaratiile unui inalt comandant al Pasdaranilor, pe numele sau Taghipoor. Pilz vrea pe de alta parte sa fie redeschis cazul. Exista de asemenea o referire la aceasta implicare si in cartea lui Carol Prunhuber: " Rahman, kurdul".
Politia austriaca a reusit sa-i identifice pe asasini si a reusit sa-l supravegheze indeaproape inclusiv pe unul: Shaharudi. Insa dupa primele gestiuni agile si profesionale, politia a pierdut interesul fata de acest si i-a permis mai intai lui Shaharudi sa se refugieze la ambasada iraniana si mai tarziu sa zboare la Teheran. Ulterior cazul a fost clasificat.
