Daunele produse de parlamentarii USL prin modificările, în secret, aduse Codului Penal vor fi chiar mai mari decât cele generate de super-imunitatea pe care şi-au asigurat-o senatorii şi deputaţii. Conexiunile duc spre fondurile uriaşe de la bugetul României şi al Uniunii Europene, pe de o parte, şi sfera de influenţă a baronilor din teritoriu, pe de alta.
Oricât de inimaginabil ar părea, aceasta e realitatea, iar cheia constă în cel puţin trei cuvinte din articolul 253, indice 1, modificat: „dezvoltare”, „conflict de interese”, „contract de muncă”.
În contextul în care apar, sunt extrem de nocive. De ce? Pentru că gradul de generalitate al termenului “dezvoltare” le va permite aleşilor locali să cheltuie oricum, oricât, dar şi să scape de acuzaţiile de conflict de interese.
Repet: chiar dacă vor dispune discreţionar şi, atenţie, e vorba de BANI PUBLICI şi de sute de milioane de euro!
Din punct de vedere practic, asta înseamnă că orice primar, preşedinte de Consiliu Judeţean sau ministru poate încheia afaceri, în numele instituţiei pe care o conduce, cu firmele rudelor sau prietenilor.
De exemplu, nimic nu îl va mai putea împiedica pe Liviu Dragnea să direcţioneze sume de ordinul milioanelor de euro spre firmele nevestei Bombonica, evident, în contul unor lucrări sau servicii pe care societatea Bobonicăi Dragnea le va încheia, “legal”, cu ministerul condus de soţul atotputernic.
De pildă, marea doamnă a Teleormanului s-ar putea gândi mâine să construiască cu firmele ei autostrada spre Alexandria, iar soţul, mare baron al locului, se va ocupa de efectuarea plăţilor, din conturile statului.
Iar cât de puternic este în prezent un om ca Liviu Dragnea s-a putut vedea mai ales în ultimele săptămâni, de când, în calitatea sa de ministru al Dezvoltării, direcţionează după bunul său plac tranşe de milioane şi milioane de euro către comunităţile locale, fără nici cea mai mică urmă de transparenţă.
Evident, fără a i se cere socoteală.
Practic, nimeni, în afară de Liviu Dragnea şi câţiva lideri ai USL, nu cunoaşte în acest moment algoritmul în funcţie de care ministrul Dragnea dispune alocarea de bani de la super-bugetul Ministerului Dezvoltării către primării.
În lipsa oricăror lămuriri oficiale şi a unor documente justificative, putem doar suspecta că singurul criteriu care contează e cel politic, iar scopul – unul electoral. Iar asta se întâmpla deja înaintea masacrării de marţi a Codului Penal.
Dar iată ce spune, exact, Articolul 253, indice 1, în noua prezentare: „Dispoziţiile alin. (1) (legate de conflictul de interese – n.r.) nu se aplică în cazul emiterii, aprobării, adoptării sau semnării actelor normative sau administrative, precum şi în cazul încheierii unui act sau a luării unei hotărâri care să privească creaţia, dezvoltarea, pregătirea ştiinţifică, artistică literară, profesională. (s.n.)”
Trebuie reţinut, totodată, faptul că banii publici au două surse: bugetul local/naţional şi fondurile europene.
Prin urmare, primarii, şefii de consilii judeţene, ca şi orice ministru îşi vor putea îmbogăţi prietenii şi familia nu numai din fondurile locale sau de la centru, ci şi din cele europene. După bunul obicei al locului, nici vistieria partidului nu va mai suferi, circuitul acestor fonduri putând include un flux constant pentru finanţarea formaţiunii aflate la putere.
De ce n-ar face-o, din moment ce nu vor mai risca nimic din cauza conflictelor de interese?
Teoretic, în faţa baronilor din teritoriu UE va avea de acum încolo mâinile legate.
Practic, însă, este greu de crezut că Bruxelles-ul nu va reacţiona, fiind totuşi vorba de banii contribuabililor din statele membre.
Să nu uităm că una dintre observaţiile-cheie din ultimul raport MCV viza tocmai decizia Comisiei Europene de a suspenda programe de finanţare ca urmare a prejudiciilor create de conflictul de interese.
De reţinut, deci: indiferent cât de mare va deveni caracatiţa politico-financiară odată cu modificarea art. 253, indice 1, anchetele DNA care porneau până acum de la conflictele de interese descoperite de ANI nu vor mai avea obiect.
Puneţi cap la cap cele de mai sus şi ceea ce va rezulta va fi un brand de ţară cu care, până recent, ne obişnuiserăm atât de mult: România, o ţară coruptă, dar fără corupţi.
