Ceea ce s-a intamplat de curand in Italia pe de o parte ingrijoreaza, pe de alta nedumereste. Cum adica? Europa se afla acum intr-o perioada prospera si linistita. Conflictele vechi, mai ales cel franco-german, nu mai sunt de actualitate. Cortina de fier a fost inlaturata. Tarile care se aflau in spatele sinistrei demarcatii s-au intors in lumea civilizata. E greu de crezut ca de-acum incolo istoria va mai merge de-a-ndoaselea. Nu inseamna ca am intrat in Paradis dar, prin moartea ideologiilor exacerbate, putem spune ca ne aflam intr-un fel de substitut al Paradisului. Totusi, ce s-a intamplat in Italia prin incendierea acelei colonii de romi proveniti din Romania poate reprezenta samburele unor viitoare conflicte. De ce a avut loc asa ceva? De ce mai apar extremisti care pesemne, nemaiavand incredere in legile statului democratic caruia ii apartin, trec la actiune si vor sa "asaneze" societatea?
Credeam ca extremismul nu mai are nici o sansa de manifestare in timpurile prezente. Facand abstractie de terorismul si extremismul islamic, totusi de alta factura, Europa in principiu nu ar mai trebui sa se teama de asemenea belele. Iata ca nu e asa. Oamenii nu sunt chiar rabdatori, buni, pasnici. Noi nuclee extremiste erup. Avem astfel impresia ca trecutul se intoarce malefic asupra noastra. Aceasta inseamna ca viziunea paradisiaca pe care adeptii postistoriei ne-o propun nu e tocmai justa. Unde se afla cauza unor asemenea anomalii?
Mostenire a conceptiilor de peste Ocean, politica discriminarii pozitive si a favorizarii minoritatilor isi vara cumva si aici coada. Intruziunea nu e neaparat suparatoare, dar poate sa produca nitica dezordine. Asadar, minoritatile, in primul rand cele rasiale si sexuale, stiu ca sunt in ofensiva si ca nu mai pot fi persecutate precum odinioara. Nu li se mai poate smulge un fir de par din cap. E foarte bine ca legea le protejeaza, dar ce inteleg ele dintr-o asemenea protectie generoasa? Din pacate, unele considera ca e momentul sa si-o ia in cap, sa faca prozelitism, parazi desantate. La randul lor, tiganii sunt in mare ofensiva. Ei nu fac parazi, dar felul agresiv in care isi etaleaza – unii dintre ei – bogatia si doresc manelizarea populatiei e cat sapte parazi la un loc. Tupeul lor se observa in spatii publice, in autobuze, peste tot. Considerand ca Romania nu le mai ofera conditii multumitoare pentru a se manifesta si chiar pretinzand ca aici ar suferi grave persecutii, pleaca in strainatate. Unde, din nefericire, pot pati ce au patit acum in Italia. Opinia publica din tara straina este insa necrutatoare. si, culmea, nu atat cu romii ajunsi acolo care cersesc, fura, fac alte mizerii, cat cu cetatenia lor. Iar pe actul lor de identitate scrie limpede, spulberand orice dubiu, cetatenie romana. Astfel, romanii ajung aruncati fara nici un menajament in categoria pungasilor si a delincventilor. Nu inseamna ca nu sunt si romani delincventi, dar o statistica facuta cinstit arata clar ca, din 1990 incoace, cei mai multi care, plecati din Romania, s-au facut vinovati de fapte antisociale sunt romii. si atunci? Singura solutie este sa le oferim acestora posibilitati de a-si schimba felul de viata. Daca ii uram ca ne strica imaginea in strainatate si in acest fel ne vom disocia strict de ei, nu vom ajunge la nici un rezultat. Pana la urma conteaza cetatenia, si nu etnia. Esti cetateanul unei tari, reprezinti pana la capat tara. In al doilea rand, forurile Uniunii Europene ar trebui sa inteleaga ca romii sunt de fapt o problema europeana, si nu doar problema tarii de unde au plecat si unde, de altminteri, ii returneaza urgent. Suntem cetatenii unei tari, dar suntem si cetateni europeni. Atunci, si tiganii se pot bucura de acelasi statut. Comportamentul lor infractional ne priveste pe toti, bucuresteni, bruxellezi, milanezi… La urma urmei, fiindca tot vorbim de transparenta frontierelor, de maxima deschidere si permeabilitate, tiganii, ca popor nomad, nu pot fi chiar a 28-a natiune a Europei Unite? Este o intrebare care nu discrimineaza, ci integreaza…
