Deşi astăzi întreaga lume îmbrăţişează ziua de 8 Martie ca fiind dedicată femeilor de orice vârstă, meserie sau culoare politică, la origini această sărbătoare a fost puternic legată de mişcările socialiste şi comuniste. Ca o ironie a istoriei, această zi a ajuns acum să servească din plin interesele comerciale ale „capitaliştilor mânjiţi de sângele popoarelor“.
Istoria spune că prima Zi Naţională a Femeii s-a sărbătorit în Statele Unite pe 28 februarie 1909, în urma unei declaraţii a Partidului Socialist american. Un an mai târziu, în august 1910, s-a organizat o Conferinţă Internaţională a Femeilor, ca un preambul la cea de-a doua întâlnire a Internaţionalei Socialiste de la Copenhaga. Inspirată de modelul tovarăşelor americane, socialista germană Luise Zietz, susţinută de comunista Clara Zetkin, a propus înfiinţarea unei sărbători anuale, internaţionale, de astă dată a femeii, fără a propune însă o dată anume. Delegaţii (100 de femei din 17 ţări) au aprobat propunerea, pe care o vedeau ca pe o bună modalitate de promovare a egalităţii drepturilor între femei şi bărbaţi, în special în ceea ce priveşte dreptul la vot.
Sufragetele vieneze
În anul următor, pe 18 martie 1911, Ziua Internaţională a Femeii a fost sărbătorită pentru prima oară de mai bine de un milion de oameni în Austria, Danemarca, Germania şi Elveţia. Numai în Imperiul Austro-Ungar s-au înregistrat peste 300 de demonstraţii. Cea mai spectaculoasă a fost cea de la Viena, unde o mulţime de femei au mărşăluit pe celebra arteră Ringstrasse, care încercuieşte centrul istoric, cu lozinci prin care îi omagiau pe martirii Comunei din Paris. Femeile cereau dreptul la vot şi pe cel de a putea fi, la rândul lor, alese în funcţii publice. Vienezele demonstrau, de asemenea, împotriva discriminării de gen la angajare.
Femeile din America au continuat însă să fie sărbătorite în ultima duminică din februarie. Aceeaşi zi a fost aleasă ca zi de sărbătoare, în 1913, şi de femeile din Rusia (după calendarul iulian). În 1917, la Sankt Petersburg au avut loc demonstraţii ce marcau Ziua Internaţională a Femeii în ultima duminică din februarie, care însă, după calendarul gregorian, pica pe 8 martie. Aceste demonstraţii au stat la baza a ceea ce avea să se numească Revoluţia din Februarie.
Femeia, în slujba prieteniei dintre popoare şi a luptei pentru pace
După Revoluţia din Octombrie, militanta bolşevică Alexandra Kollontoi l-a convins pe Vladimir Lenin să declare o zi de sărbătoare oficială dedicată femeii. Pentru că era vorba de femeia muncitoare, această zi s-a sărbătorit, în mod firesc, prin muncă până în 1965, când, printr-un decret al preşedintelui Sovietului Suprem, s-a decis ca Ziua Femeii Muncitoare să fie liberă în Uniunea Sovetică, „pentru comemorarea meritelor excepţionale ale femeilor sovietice în construirea comunismului, în apărarea pământului strămoşesc în Marele Război Patriotic, pentru eroismul şi dăruirea arătate de tovarăşe pe linia şi în spatele frontului şi pentru a marca puternica implicare a femeilor în sprijinirea prieteniei dintre popoare şi în lupta pentru pace“.
Ca urmare a faptului că această sărbătoare a fost legată de Revoluţia Sovietică, ea a fost adoptată cu entuziasm şi de celelalte ţări din blocul sovietic. Comuniştii din China au sărbătorit-o încă din 1922, iar cei din Spania din 1936. După înfiinţarea Republicii Populare Chineze, Consiliul de Stat a proclamat 8 Martie ca sărbătoare a femeii, iar tovarăşele chineze primeau cu acest prilej o jumătate de zi liberă. După cum bine se ştie, şi în România comunistă 8 Martie era o zi de mare importanţă, căreia însă i s-au mai tocit „dinţii“ ideologiei de partid pentru că era într-un fel absorbită de ancestrala sărbătoare a Mărţişorului.
Uşor-uşor, Ziua Femeii a ajuns şi în Vest. Anul 1975 a fost proclamat de către ONU Anul Internaţional al Femeilor, iar perioada 1976-1985, Deceniul ONU pentru condiţia femeii. În sfârşit, în anul 1977, Adunarea Generală a ONU a proclamat printr-o rezoluţie ca 8 Martie să fie Ziua Naţiunilor Unite pentru Drepturile Femeilor şi Pace Internaţională.
Astăzi, lumea a uitat de originile sărbătorii. Femeia este celebrată pur şi simplu fiindcă merită. Pentru că dreptul la vot îl au deja, despre acela de a munci cot la cot cu bărbaţii nici nu mai vorbim, azi femeile au pur şi simplu dreptul (iar bărbaţii au, pare-se, obligaţia de a le respecta jumătăţilor lor mai bune acest drept) de a primi cadouri şi de a fi răsfăţate. Punct. Şi pentru că, vorba poetului, această sărbătoare „trebuia să poarte un nume“ i s-a spus simplu: Ziua de 8 Martie.
