Trimiterea primului om pe Luna a fost un eveniment tehnic, nu stiintific. Obtinut fara durere, facilitat de competitia ideologica, el lasa astazi sa se vada slabiciunea cercetarilor efectuate asupra satelitului natural al Pamantului, scrie cotidianul francez La Croix monitorizat de Agerpres.
'Un pas mic pentru om, dar urias pentru umanitate'. Aceasta propozitie scurta ar fi putut fi rostita de Cristofor Columb in 1492, atunci cand a pus piciorul pe continentul american sau de Robert Peary cand a atins Polul Nord pe jos, in 1909, dar ea a fost pronuntata de Neil Armstrong, astronaut american al misunii Apollo 11, pe 21 iulie 1969. Pentru prima data, un om a pus piciorul pe un alt corp ceresc decat pe Terra: pe satelitul sau natural, Luna. Acest act de pionierat al cuceririi spatiului face parte dintr-o serie bogata in evenimente, care ar fi putut sa se intoarca in avantajul 'dusmanilor ereditari', care erau sovieticii.
Cucerirea Lunii s-a inscris in contextul geopolitic foarte special al Razboiului rece. Atunci Uniunea Sovietica era chiar inaintea Statelor Unite. Succesele sovietice, care se numeau Sputnik in 1957, apoi primul om in spatiu, Iuri Gagarin, in aprilie 1961, l-au facut pe presedintele american John Kennedy sa reactioneze imediat: el a promis in fata Congresului ca America va trimite astronauti pe Luna inainte de 1970! La acea data, experienta lor in domeniul spatiului era totusi slaba: un zbor spatial de 15 minute cu capsula Freedom 7 in cadrul programului Mercury, care n-a permis nici macar efectuarea unui tur complet al planetei albastre!
Dincolo de Cortina de Fier, sub conducerea inginerului Serghei Korolev, iesit din gulag, cavalcada sondelor lunare atinge apogeul. In septembrie 1959, Luna 2 si-a atins scopul si a fost distrusa voit aproape de craterul Aristarc. In octombrie, Luna 3 inconjoara astrul selenar si face primele fotografii, de la aproape 65.000 km, ale fetei ascunse a Lunii. Luna 9 este prima care reuseste sa se aseze usor in Marea Furtunii, in februarie 1966, si sa transmita imagini panoramice. In aprilie 1966, Luna 10 este primul aparat care se plaseaza pe orbita in jurul Lunii.
Moscova a trimis in total 18 sonde lunare. Dar, in 1966, Korolev a murit subit pe masa de operatie, iar primele lansari ale imensei rachete N1, care trebuia sa transporte cosmonauti pe Luna, intre 1969 si 1972, se termina prost. Dupa succesul americanilor, sovieticii, al caror program nu prevedea decat trimiterea a doi oameni pe Luna (numai unul ar fi sondat solul lunar), s-au concentrat pe trimiterea de sonde automate. Din 1972 pana in 1976, trei sonde Luna aduna probe de sol lunar pe care le aduc pe Pamant. In 1970 si 1973, Luna duce pe satelitul natural al Terrei vehicule robotizate cu opt roti, Lunahod, care fac mii de fotografii timp de mai multe luni.
Incepand mai tarziu, americanii reusesc sa lanseze 21 de sonde lunare. Primul program, Ranger 7, 8 si 9 transmite imagini TV. Urmeaza generatia Surveyor, sonde automate care reusesc sa aterizeze usor si nu se infunda in praful de pe Luna, cum se temeau unii. Apoi vin programele Mercury (John Glenn realizeaza primul zbor orbital american in 1962), Gemini in care se imbarca doi astronauti (de unde numele de Gemini : Gemenii). Au existat zece zboruri Gemini in 1965 si 1966 inaintea lansarii faimosului program Apollo.
Formate din trei parti din care modulul de comanda in forma de con, in care stau cei trei astronauti in timpul calatoriilor dus-intors Pamant-Luna, ca si modulul lunar, LEM, cu picioare de paianjen, navele Apollo sunt plasate pe orbita cu ajutorul rachetei-gigant Saturn V, conceputa de inginerul Werner von Braun, responsabil de constructia rachetelor V2 ale Germaniei naziste. Seria incepe prost: in ianuarie 1967, se declanseaza un incendiu in cabina Apollo 1, in timpul unui exercitiu de antrenament, in care mor trei astronauti. Zborurile Apollo incep in 1968, prin zboruri de incercare fara oameni la bord, pana ce Apollo 7 a avut un echipaj in misiunea sa in jurul Pamantului.
Apollo 8 efectueaza primul tur in jurul Lunii: Frank Borman si coechipierii sai sunt primii oameni care asista la 'un rasarit de Pamant de pe Luna', cu ocazia Craciunului 1968! Urmeaza fara probleme misiunile Apollo 9 si Apollo 10. Apoi ziua cea mare: Neil Armostrong si Buzz Aldrin sar pe Marea Linistii si pun steagul american care trebuie totusi puternic ancorat, pentru ca pe Luna nu exista atmosfera si vant. Imaginile sunt difuzate in direct in lumea intreaga. Pe una din placutele de la baza LEM, care exista inca pe Luna, scrie: 'Aici, oamenii de pe planeta Pamant au pus prima data piciorul pe Luna. Iulie 1969. Am venit pasnici in numele umanitatii.' Armstrong si Aldrin au ramas pe Luna mai putin de 22 de ore, parcurgand in doua ore cativa zeci de metri pentru a strange 22 de kg de probe de sol si roci.
Misiunile Apollo 12 pana la 17 se desfasoara in mod asemanator. Ultimele sunt discret anulate, in indiferenta generala. Din punct de vedere stiintific, aceste misiuni erau totusi cele mai interesante, caci astronauti urmau sa studieze din punct de vedere stiintific Valea Schroeter cu geologia sa complexa, un important canion si craterul Copernic, format in urma unui recent impact cu un asteroid. Misiunea Apollo 13, in cursul careia un rezervor de oxigen a explodat, a obligat astronautii si personalul de la sol sa improvizeze un traseu de intoarcere. Aceasta poveste incredibila si 'finalul sau fericit, regizat de NASA intr-o maniera foarte hollywoodiana', este ecranizata in 1995, in singurul film turnat despre cucerirea Lunii, 'Apollo 13', cu Tom Hanks in rolul comandantului de bord, James Lovell.
Misiunile Apollo au insemnat totusi cateva progrese. Cei 12 oameni care au mers pe Luna au adus 385 kg de roci lunare si au instalat pe solul lunar circa 30 de instrumente (seismografe, detectoare de particule solare si raze cosmice, reflectoare de raze laser emise de pe Pamant pentru masurarea foarte precisa a distantei Terra-Luna) 'Datorita reflectoarelor, planetologii au putut testa cateva preziceri ale teoriei relativitatii generale, studia mareele terestre si descoperi ca, in cursul timpului, Luna se departeaza de Pamant cu circa 1 m pe secol', recunoaste ziaristul Serge Brunier. Dar aceste rezultate au fost obtinute in urma unei misiuni care a costat 170 miliarde de dolari (la nivelul din 2005!).
'Proiectul Apollo a deschis umanitatii drumul stelelor', scrie fizicianul Alain Dupas. 'Cei 12 astronauti din programul Apollo n-au adus plusvaloare la misiune, in timp de sovieticii au realizat un program de explorare in intregime automatizat pe Luna!', este de parere Serge Brunier. Dezbaterea intre sustinatorii zborurilor cu oameni la bord si cei ai zborurilor automatizate persista si astazi, se incheie articolul din cotidianul francez La Croix, scris cu ocazia implinirii a 40 de ani de la primul pas al omului pe Luna.
