» Vitamina D este o exceptie in lumea vitaminelor prin faptul ca sfideaza "regulile" naturale conform carora acest tip de substante de care organismul are nevoie provin din alimentatie. Fixarea in corp a vitaminei D depinde de alimentatia echilibrata si expunerea la soare.
Vitamina D se formeaza in piele dintr-un compus inrudit cu colesterolul sub actiunea razelor solare, sursa alimentara fiind secundara. "Mai mult, cea din urma sursa este nesemnificativa, pentru ca alimentatia omului modern este deficitara si poate aduce in cel mai bun caz numai un sfert din necesarul zilnic", a spus prof. dr. Horatiu Bolosiu. Medicul subliniaza ca este suficient ca o persoana sa stea o ora cu fata si mainile descoperite in bataia razelor solare in fiecare zi pentru ca in piele sa se produca cantitatea necesara de vitamina D pentru ziua respectiva. Alimentele bogate in vitamina D (pestele gras, uleiul de peste, galbenusul de ou sau ficatul) nu sunt preferate in general de oameni fie ca nu si le pot permite, fie ca le evita din cauza unor boli (hipercolesterolemie, obezitate). Totusi, daca sursa alimentara ar fi unica, ea ar fi nepractica pentru ca ar fi nevoie de un consum zilnic de 25 de conserve de ton, 90 de oua sau 7,5 litri de lapte integral. Chiar daca vitamina D se administreaza sub forma de supliment nutritiv, poate fi cu greu supradozata. Doza toxica este de peste cinci ori mai mare decat cea terapeutica si aceasta trebuie sa fi fost folosita zilnic fara intrerupere timp de mai multe luni.
Expunerea la soare in exces nu produce exces toxic. "Vitamina D este esentiala pentru sanatatea oamenilor, nu numai in ceea ce priveste oasele, dar si pentru muschi, echilibrul glandelor endocrine, functionarea sistemului nervos si chiar in combaterea inflamatiei. Principalul sau rol este asigurarea cresterii si mentinerea integritatii oaselor si acestea se realizeaza in principal prin favorizarea absorbtiei de calciu si acumularii acestuia in materialul oso. In lipsa vitaminei D, copiii sufera de rahitism, iar adultii, de o oboseala osoasa care este osteomalacia, ambele fiind in ultima instanta caracterizate prin mineralizarea deficitara a tesutului osos", a mai precizat prof. dr. Horatiu Bolosiu.
