Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

MĂRTURIE EMOŢIONANTĂ. Acromegalia, o boală ignorată de medici

Acromegalia este o boală pe care de multe ori medicii nu o recunosc. Simptomele pacienţilor evoluează progresiv, astfel încât diagnosticul corect este stabilit în medie după 4-10 ani de evoluţie a ...

Share

Alexandra Jeles 0 comentarii

08.04.2012 - 21:08

Acromegalia este o boală pe care de multe ori medicii nu o recunosc. Simptomele pacienţilor evoluează progresiv, astfel încât diagnosticul corect este stabilit în medie după 4-10 ani de evoluţie a bolii.

Fără un diagnostic şi un tratament corect, acromegalia, afecţiunea glandei hipofize, poate declanşa complicaţii grave, inclusiv insuficienţă cardiacă, diabet, hipertensiune sau cancer.

Mihaela, o bolnavă de acromegalie, avea doar 17 ani când a observat că inelele nu i se mai potrivesc şi că pantofii ei preferaţi nu o mai încap. Într-un an de zile a ajuns să cântărească 90 de kilograme, iar faţa şi capul i s-au deformat uşor. Alte semne tipice ale bolii s-au instalat treptat: dureri de cap şi articulare, oboseală, transpiraţie abundentă, tulburări de vedere şi lipsa menstruaţiei.

„Mă simţeam enorm de complexată mai ales din cauza feţei şi a extremităţilor umflate, dar m-am gândit că toate se datorează faptului că m-am îngrăşat. De aceea, am încercat mai multe cure de slăbire, dar toate au fost în zadar. Chiar dacă reuşeam să slăbesc, puneam apoi totul la loc", spune Mihaela.

Umflarea mâinilor şi picioarelor apare atunci când o tumoare de pe glanda hipofiză produce hormoni de creştere în exces. De cele mai multe ori, tumoarea constă într-un adenom, care nu este malign.

La fel s-a întâmplat şi în cazul Mihaelei, care la 23 de ani a aflat că suferă de acromegalie. Medicii i-au prescris un tratament, dar nu au avertizat-o pe tânără că medicamentele pentru această boală pot avea efecte secundare.

„Aveam ameţeli, greaţă, vărsături, dar toate aceste stări erau reacţiile adverse normale. Numai că eu, nefiind informată, m-am speriat de stările respective şi nu am mai luat tratamentul", mărturiseşte Mihaela.

Mihaela a mers din nou la medic după căsătorie, atunci când şi-a dorit să aibă un copil şi nu a reuşit. De atunci, urmează cu stricteţe tratamentul şi îndură toate efectele secundare, cu speranţa că se va vindeca şi va reuşi să rămână însărcinată.

„Durerea mea cea mai mare o reprezintă infertilitatea. Cred că tot ce îmi doresc pe lumea asta este să am copii. M-am gândit la adopţie, dar procedurile sunt atât de complicate şi îmi este teamă de faptul că la un moment dat copilul adoptat va merge la părinţii naturali. Nu pot trece prin aşa ceva. Atât cât pot lupta, o să încerc să am copii. Chiar dacă asta înseamnă un efort financiar care ne depăşeşte şi sacrificii", spune Mihaela.

Povestea Mihaelei este dovada că acromegalia nu este o sentinţă pe viaţă, ci un semnal de alarmă care arată că organismul trebuie îngrijit cu mai mare atenţie. Cu ajutorul tratamentului, pacienţii pot duce o viaţă activă.

Un robinet defect

Acromegalia  este o boală rară, caracterizată prin hipersecreţie de hormon de creştere, care se asociază cu multiple complicaţii cardiovasculare şi metabolice. Prevalenţa bolii este de 40-90 cazuri la 1 milion de locuitori, iar anual apar trei-patru cazuri noi.

„Glanda hipofiză este asemenea unui robinet. Un anumit hormon din creier provoacă secreţia hormonului de creştere în glanda hipofiză. Apoi, hormonul de creştere începe să producă IGF-I, factor de creştere produs în ficat la semnalul indus de hormonul de creştere. Somatostatina opreşte robinetul şi inhibă secreţia hormonului de creştere. În cazul acromegaliei, robinetul nu se închide întotdeauna complet şi lasă să curgă prea mult hormon de creştere", explică profesor doctor Simona Fica.

Testele care descoperă acromegalia

Adeseori, semnele şi simptomele acromegaliei se dezvoltă lent şi sunt diagnosticate după mai mulţi ani. Acromegalia poate fi suspectată de un medic atent, care recunoaşte modificările fizice, dar pentru confirmarea acromegaliei sunt necesare teste de laborator care măsoară nivelurile hormonului de creştere şi ale IGF-1. Pot fi necesare, de asemenea, tomografii ale creierului prin care să se identifice existenţa unei tumori hipofizare şi un test oral de toleranţă la glucoză.

Oprirea „robinetului"

Tratamentul acromegaliei urmăreşte oprirea secreţiei hormonului de creştere şi readucerea nivelurilor hormonale la normal. Semnele şi simptomele pe care le prezintã pacienţii sunt adeseori oprite sau controlate. Durerile de cap pot dispărea, mâinile şi picioarele pot să nu se mai umfle, transpiraţia poate fi mai puţin abundentã, acneea se poate reduce, durerile articulare pot înceta, persoana va dormi mai bine şi va avea mai multã energie.

Acromegalia este tratată în trei moduri: chirurgical, medicamentaţie  şi radioterapie. 

Tumoarea hipofizară se elimină pe cale chirurgicală, de obicei printr-o intervenţie transsfenoidală. Prin această procedură, accesul la hipofiză se face prin nas şi/sau gură, nu prin creier. Ocazional, poate fi necesară o craniotomie (deschidere chirurgicală prin craniu).

Medicamentele sunt utilizate pentru a reface secreţia normală a hormonului de creştere şi IGF-I. Sunt disponibile mai multe medicamente pentru reducerea hormonului de creştere sau pentru blocarea efectelor acestuia.

Radioterapia presupune iradierea hipofizei cu raze X. Radiaţia ucide celulele tumorale şi este utilizată de obicei pe pacienţi atunci când metodele chirurgicale nu au succes, iar medicamentele nu mai sunt eficiente sau tolerate.

Boala nu trebuie ignoratã

Hormonul de creştere secretat în exces poate modifica aspectul persoanei şi îi poate afecta sănătatea, dezvoltând complicaţii precum: boli cardiace, cefalee, osteoporoză, diabet, hipertensiune sau cancer. Aceste complicaţii pot duce la o moarte prematură. 

Citește totul despre:

Comentarii

loading...