Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Afecțiuni de sezon. Cum ne protejăm de bolile de la piscină?

Sezonul estival înseamnă vacanţe şi activităţi în aer liber la munte, la mare sau la ştrand. Însă, nu de puţine ori, scăldatul într-un loc comun cu alte persoane ne poate pune în pericol sănătatea.

Share

Elena Marinescu 0 comentarii

29.07.2017 - 22:31

Sezonul estival înseamnă vacanţe şi activităţi în aer liber la munte, la mare sau la ştrand. Însă, nu de puţine ori, scăldatul într-un loc comun cu alte persoane ne poate pune în pericol sănătatea.

Medicul Răzvan Ioan Traşcu atrage atenţia într-un interviu pentru „România liberă“ că trebuie să ne urmărim – atât pe noi înşine, dar în egală măsură şi copiii – pentru cele mai mici semne că ar fi ceva în neregulă. Să ne adresăm medicului de familie sau, la indicaţia acestuia, medicului dermatolog ori infecţionist, la primul semn anormal, indiferent că este vorba de o tulburare digestivă, vreo erupţie cutanată, vreo „mâncărime“ atipică sau orice alt simptom deranjant. 

RL: Care sunt principalele tipuri de boli pe care riscăm să le „luăm“ de la piscine sau din bazine?

Dr. Răzvan Traşcu: Dacă vorbim despre apă, în primul rând riscăm înecul. Prin urmare, trebuie să ne cunoaştem foarte bine limitele şi să evităm apele neamenajate, adânci şi, mai ales, curenţii acvatici. Trebuie să respectăm indicaţiile salvamarului: înotul este recomandat doar dacă salvamarul este prezent – fapt indicat de steagul galben-roşu; prezenţa celui de-al doilea steag, sub acesta, semnifică eventuale pericole: cel galben permite accesul în apă doar înotătorilor experimentaţi, iar cel roşu interzice accesul în apă.

Nu trebuie să mergem la scăldat decât în locuri amenajate şi preferabil însoţiţi. Cu siguranţă nu este o idee bună să înoţi, de exemplu, sub influen-ţa băuturilor alcoolice. Riscăm apoi accidente: săritul în apă, de exemplu, poate provoca rănirea celorlalţi – sau chiar a noastră. Este prin urmare recomandabil să nu săriți în apă decât în locurile special amenajate şi marcate.

Diferenţa mare dintre temperatura de afară şi temperatura apei poate provoca situaţii cel puţin neplăcute: nu trebuie niciodată să intrăm în apă, mai ales dacă aceasta este rece, când sun-tem înfierbântaţi – de exemplu, după o perioadă îndelungată de stat la plajă. Iar intrarea în apă este recomandabil să se facă lent, gradat, stropind cu apă mâinile, toracele şi faţa pentru a permite adaptarea organismului la temperatura apei.

Nu este deloc neglijabil riscul de insolaţie, de aceea capul trebuie acoperit. În plus, este utilă folosirea unei creme de protecţie solară, iar expunerea la soare – deşi aparent mai bine tolerată în apa rece – trebuie să fie de scurtă durată. Şi, dacă tot vine vorba de expunerea la soare, nu trebuie uitată recomandarea de a evita statul la soare – indiferent dacă în apă sau pe plajă – la ora amiezii, preferabil fiind ca între orele 10-11 şi 16-17 să se evite expunerea la soare.

Soluţiile de igienizare, dacă sunt în exces sau dacă suntem alergici, pot provoca iri-taţii sau urticarii sau, dacă sunt în concentraţii mari, chiar intoxicaţii. Mai rar, dar am întâlnit situaţii, există chiar forme de urticarie generate de expunerea la soare sau la apă rece.

Şi, nu în ultimul rând, nu trebuie neglijat faptul că apa poate reprezenta un rezervor de microorganisme (bacterii, virusuri, paraziţi sau ciuperci), deoarece un mediu umed şi cald favorizează înmulţirea acestora. Prin urmare, trebuie avută mare grijă întotdeauna, indiferent dacă ne referim la apa bazinului (ştrand/piscină), ape naturale (mare, lac natural, ape curgătoare) sau, mare atenţie, la duşurile publice care deservesc spaţiile amenajate pentru scăldat (putem include aici şi jacuzzi, saună etc.).

Cum putem preveni apariţia unor afecţiuni de sezon, cum ar fi maladiile contagioase de la „scăldat“?

În primul rând, prin alegerea atentă a spaţiului în care ne vom petrece timpul liber. Este preferabil un spaţiu special amenajat, igienizat corespunzător, în care apa este schimbată periodic, la fiecare câteva zile. Trebuie să reţinem că, deşi clorinarea apei reduce semnificativ numărul microorganismelor care ne pot pune sănătatea în pericol, există bacterii care rezistă ore sau chiar zile în apă clorinată. Urinatul în apă este deopotrivă un obicei dezgustător, dar şi periculos. Pe lângă riscul de transmitere a unor microorganisme, în cazul în care „infractorul“ este purtătorul unei infec-ţii urinare joase, compuşii din urină „inactivează“ sau „consumă“, grosier vorbind, compuşii clorinaţi meniţi să igienizeze apa.

Sunt iarăşi de evitat bazinele aglomerate şi cele în care observăm obiceiuri neigienice la ceilalţi: duşul înainte şi după înot reduce cantitatea de transpiraţie, resturi de loţiuni, fecale invizibile etc. Folosirea hainelor de stradă în locul costumului de baie este, iarăşi, de evitat.

În al doilea rând, sunt măsuri elementare de igienă care ne privesc, şi care trebuie aplicate de fiecare dată: mâinile trebuie spălate frecvent; nu trebuie să înghiţim apa în care înotăm; să facem duş şi, evident, să spălăm şi copiii cu apă şi săpun înainte şi după fiecare rundă de înot.

Care sunt cele mai comune astfel de boli?

Probabil cele mai frecvente sunt infecţiile micotice: dermatofiţia (corelată cu mersul desculţ, afectează picioarele – în special spaţiile dintre degete), pitiriazisul (pete pe piele), otitele (durere şi senzaţie de urechi înfundate).

Putem intra în contact, iarăşi, cu diferite bacterii, care pot la rândul lor provoca piodermite la nivelul pielii sau firului de păr, conjunctivite – „ochi roşii“ –, de obicei infecţioase – dar există şi forme iritative, datorate chimicalelor din apă, boli digestive. Bolile digestive pot include dizenterie – infecţia cu Shigella: febră, greaţă, vărsături, diaree; colite hemoragice date de infecţia cu E. coli, care pot fi severe: să nu uităm de cazurile de sindrom hemolitic uremic de acum ceva vreme, provocate de o tulpină E. coli.

Dintre parazitoze, cele mai frecvente pot fi cele date de Trichomonas (localizare genitală – secreţii urât mirositoare), Giardia (parazit intestinal, frecvent la copii), râie (scabie) şi pediculoză (păduchi) care sunt transmise prin folosirea la comun a prosoapelor insuficient igienizate.

La ce trebuie să fim atenţi atunci când mergem la piscină? Ce riscuri nu ar trebui să ne asumăm? Există anumite „indicii“ privind un nivel deficitar al igienei locului respectiv?

Apa trebuie să fie limpede, clară, fără mirosuri, fără tentă verzuie şi resturi plutitoare. Este de preferat alegerea unui spaţiu ale cărui anexe (jacuzzi, saună, duşuri, toalete) sunt curăţate şi igienizate corespunzător: alegem deci acele destinaţii în care personalul de curăţenie este vizibil şi îşi face datoria.

Mirosul neplăcut este, de obicei, asociat cu o pre-zenţă bacteriană sporită (şi implicit un risc crescut de îmbolnăvire); deci, dacă nu miroase bine… mai bine ne abţinem!

Dacă vedem mai ales în apele naturale semne de contaminare, locul respectiv trebuie evitat. Şi mă refer aici la o gamă variată de contaminanţi, pornind de la deşeurile uzuale (hârtie, chiştoace, PET-uri) şi până la resturile care pot sugera prezenţa de fecale (hârtie igienică folosită, fecale). Oricât de dezgustător poate părea, există încă părinţi care, din dorinţa de a scuti o taxă de câţiva lei pentru utilizarea unei toalete, îşi trimit copiii să îşi rezolve necesităţile în apă.

Chiar şi fără aceasta, un raport CDC (Center for Disease Control, SUA) din 2010 demonstra că înotătorul obişnuit „contribuie“ involuntar cu 0,14g de fecale, indiferent de nivelul propriu de igienă, prin „spălarea“ regiunilor intime. Conform unui alt raport, mai bine de jumătate din probele de apă (93 din 161) conţineau E. coli, o bacterie care sugerează contaminarea fecală.

Mirosul puternic de clor, în fapt, este un indicator că locul respectiv trebuie evitat. Apa clorinată sugerează, de fapt, probleme de întreţinere la nivelul bazinului: apa corect clorinată nu trebuie să prezinte niciun miros. Contează mult şi „calitatea“, nivelul de educaţie al celorlalţi „invitaţi“: de evitat locurile în care vedem oameni care nu se spală înainte și după înot, care înoată în haine de stradă, care prezintă semne de boală – atenţie, însă: există afecţiuni dermatologice necontagioase, cum ar fi psoriazisul, care, oricât de „urât“ arată, nu îi pun pe ceilalţi în pericol!   

Mirosul puternic de clor este un indicator că locul respectiv trebuie evitat. Apa clorinată sugerează, de fapt, probleme de întreţinere la nivelul bazinului: apa corect clorinată nu trebuie să prezinte niciun miros.“ (Dr. Răzvan Ioan Traşcu, medic de familie)

Citește totul despre:

Comentarii

loading...