România are de două ori mai mulţi copii supradotaţi decât media mondială. Anual, aproximativ 5.000 de elevi participă la olimpiade naţionale, iar la cele internaţionale România excelează la matematică, informatică, fizică şi lista poate continuă…Cu toate acestea, statisticile arată că 6% din populaţia ţării noastre este analfabetă, scrie digi.24
Într-o ţară în care doar 43% dintre elevi iau bac-ul, iar 40% dintre adolescenţi citesc cu dificultate un text, există încă elevi care fac performanţă. Ei sunt olimpicii, iar România străluceşte graţie medaliilor câştigate de ei. Emisiunea „Jurnal pentru copii” vă face cunoştinţă cu câţiva dintre ei, chiar în ajunul deschiderii unui nou an şcolar.
În marile universităţi din lume, numele ţării noastre este asociat cu cel al unor copiii foarte buni la matematică şi informatică. Mai mult, la companii precum Microsoft, se vorbesc trei limbi: engleză, indiană şi …română.
Pare un paradox că unul şi acelaşi sistem de învăţământ reuşeşte să producă şi genii, şi analfabeţi.
Ştefan Enescu este unul dintre elevii eminenţi ai României. Are 11 ani şi anul acesta a obţinut locul I la olimpiada naţională de matematică şi locul II la cea de informatică. Are şi alte medalii, la şah de exemplu, dar, evident, cel mai mult ţine la medalia de aur de la informatică.
Mama lui Ştefan, Miruna Enescu, spune că băiatul a mers la concursuri din clasa I şi a văzut că dacă se pregăteşte, are rezultate. Ca urmare, acum îşi vede performanţele ca fiind ceva normal. Pregătirea nu este ceva care îi ocupă mult timp cât să se simtă apăsat. Lucrează câte puţin în fiecare zi şi i se pare că este perfect normal.
„Eu nu mă văd neapărat că un copil genial, cu puteri supranaturale… Da, sunt poate puţin mai talentat, dar am lucrat şi lucrez şi acasă, şi la şcoală, şi respectiv la club şi iese…”, mărturiseşte Ştefan.
Deşi are numai 11 ani, băiatul a înţeles că educaţia este cheia care-i va deschide toate drumurile, atunci când va creşte. Şi nu este singurul: anul acesta România a ieşit pe locul I în Europa la Olimpiada Internaţională de matematică şi pe locul al 10-lea în lume.
Cu toate acestea, majoritatea elevilor români nu mai găsesc o motivaţie în şcoală.
Cum explică olimpicii ce se întâmplă cu învăţământul românesc
Ştefan Gramatovici face parte din lotul olimpic de matematică. Are 15 ani şi a obţinut medalia de argint la matematică la Olimpiadă – clasa a X-a. „Nu poţi educa pe cineva cu forţă. Poţi să-l pui să muncească cu forţa, poţi să-l pedepseşti, dar să îl educi cu forţa, nu poţi, pentru că, pentru a fi educat, trebuie să ai o minte deschisă!”, este de părere Ştefan. El spune că „modelele care sunt prezentate la ora actuală nu încurajează şcoala, nu încurajează educaţia” şi din cauza asta copiii cred că pot să reuşească „şi fără şcoală, şi fără educaţie, şi fără aptitudini intelectuale şi atunci nu acordă această importanţă şcolii”.
Paul Gramatovici are 14 ani. El a luat locul I la Olimpiada Balcanică de Informatică pentru Juniori şi locul 1 la Olimpiadă naţională de matematică. „Mulţi dintre colegii mei cred că nu este necesară şcoala atât de mult, că este de ajuns să faci un minim necesar, să iei bac-ul şi îţi ajunge şi nu se gândesc la ce le trebuie mai departe, la o facultate sau la un job bine plătit”, spune Paul.
Radu Bumbăcea are 19 ani. A luat medalia de aur la Olimpiada Internaţională de Matematică şi acum merge la Cambridge. El spune „oricum este şi un sentiment general în societate de revoltă faţă de şcoală” şi crede că „în sinea lor foarte mulţi dintre elevi şi profesori consideră că merg la şcoală fără sens”.
Radu Gologan, preşedintele Societăţii de Ştiinţe Matematice, este cel care pregăteşte locul olimpic de matematică. „Problema învăţământului românesc nu este excelenţa, acolo avem destule, nu este nivelul mediu – şi acolo stăm destul de bine -, ci acel extrem de mare procent submediocru pe care învăţământul îl produce sau nu îl produce pentru că nu îl are ca material”, arată profesorul Gologan.
„Unui tânăr care vrea să renunţe la şcoală, la activităţile legate de educaţie, i-aş recomanda să se uite puţin la istoriile de succes, dar în acelaşi timp şi la istoriile de dezastru ale unor oamneni din România şi din alte părţi”, spune Radu Gologan.
Cât învaţă şi cât se joacă olimpicii
Vlad Ioan Nicolaescu este un alt elev genial. Deşi este de-abia în clasa a V-a, anul acesta a luat medalia de argint la Olimpiada Naţională de Matematică. Iar într-o societate care promovează vedetele de tot felul, Vlad preferă să o aibă că model pe Andreea, colega lui cu un an mai mare, şi ea olimpică naţională la matematică. „O admir pe Andreea foarte mult, pentru că este foarte silitoare şi în timpul liber ea face numai matematică. Acesta este jocul ei, un joc foarte complicat, pe care ea îl joacă foarte bine şi eu cred că ea este un model foarte bun pentru copiii din ziua de azi şi pentru mine!”, mărturiseşte Vlad.
Elevii se antrenează în fiecare zi că să devină olimpici, dar nu se plâng niciodată.
Ştefan Enescu, la cei 11 ani ai săi, spune că în principiu lucrează „o olimpiadă de matematică pe zi”, iar înainte de olimpiade lucrează „câte o olimpiadă jumătate”, deci vreo şase probleme. La informatică în principiu nu lucrează foarte mult acasă, ci se duce la un club de informatică unde lucrează mai mult: de două ori pe săptămâna în general şi de trei ori pe săptămână înainte de olimpiadă”.
„Pregătirea eu zic că niciodată nu este un sacrificiu, pentru că e adevărat, sacrifici timpul liber sau un timp alocat altui lucru, dar câştigi altceva care este mai de preţ şi anume, un rezultat foarte bun la olimpiadă şi cred că este foarte important acest lucru, mai presus de alte mofturi de ale noastre”, consideră Vlad Nicolaescu.
De ce produce şcoala românească cei mai mulţi analfabeţi din Europa de Est
Olimpicul Paul Gramatovici (14 ani) spune că şcoala românească produce cei mai mulţi analfabeţi din Europa de Est, deoarece cadrele didactice nu sunt întotdeauna bine pregătite şi sistemul este prost finanţat. De asemenea, mulţi elevi au mentalitatea de a nu le păsa de şcoală.
„Nu cred că şcoala românească este foarte folositoare pentru un elev obişnuit, pentru că nu îi dă nişte abilităţi cu care să se descurce în viaţă. În loc să îi dea nişte concepte simple, fundamentale despre cunoaştere, îi dă foarte multe informaţii pe care el nu le poate pune într-un tot, nu le poate conecta unele cu altele”, este analiza pe care o face, la 19 ani, olimpicul Radu Bumbăcea.
„Acest dezastru este cauzat pe de-o parte de mentalitate, de lipsă de importantă acordată şcolii şi pe de altă parte mi se pare mie că este cauzat şi de faptul că şcoala nu reuşeşte să le arate elevilor, să-i menţină interesaţi”, spune şi Ştefan Gramatovici (15 ani).
După faptă,…fără răsplată
După faptă şi răsplată, spune un proverb pe care copiii îl învăţa în clasele primare. Numai că nu este întotdeauna aşa. În mod normal, statul premiază performanţele olimpicilor. Anul acesta însă, recompensa nu a mai venit…
Ştefan Gramatovici nu pare deranjat de această stare de fapt. „Fac performanţă pentru că în asta văd viitorul meu. Că nu sunt apreciat de stat …sunt o grămadă de alte persoane care mă apreciază pentru chestia asta şi în care eu îmi găsesc satisfacţia aceasta a aprecierii. M-am obişnuit să nu mă aştept de la stat la nimic şi dacă mă mai ajută din când în când, să fiu fericit pentru asta!”, spune adolescentul.
Radu Bumbăcea este de părere că „un stat în care lumea să aibă încredere şi pe care să îl respecte trebuie să fie predictibil, în primul rând ce spune aia face şi în al doilea rând, nu schimbi aşa, totul, de la an la an!”.
Profesorul Radu Gologan este cel care a adus în atenţie, în august, subiectul olimpicilor români nerăsplătiţi. „Discuţia asta pe care am pornit-o în august legată de olimpici a creat o coeziune a românilor din afară, primesc foarte multe scrisori ale unor români care vor să contribuie prin susrse proprii sau prin firmele pe care le au ca să îi premieze pe olimpicii noştri, ceea ce este un semnal extraordinar de coeziune a ramanilor de pretutindeni”, a declarat profesorul Gologan în emisiunea „Jurnal pentru copii”.
Ce viitor îi aşteaptă pe elevii excepţionali ai României?
Lipsa de interes a autorităţilor în ceea ce priveşte învăţământul şi performanţa îi determină pe tinerii – care fac un lobby extraordinar României – să se îndrepte către facultăţi din afara ţării.
Radu Bumbăcea a ales să meargă la Cambridge, pentru că spune el, este una dintre cele mai bune facultăţi pe matematică. „Dacă aş fi rămas în România, nu cred că aş avea parte de aceiaşi profesori sau aceeaşi calitate de învăţământ”, spune Radu.
„La ora actuală, după ce treci prin tot efortul ăsta să ajungi la o universitate bună, să faci faţă, să termini cu brio o universitate bună, te simţi mult mai bine dacă rămâi acolo şi efortul tău îţi este răsplătit cu mai mulţi bani, cu o viaţă mai bună”, este de părere Ştefan Gramatovici.
Totuşi, există şi tineri care cred că încă se mai poate ceva în România. Horia Mania studiază de doi ani la Princeton, iar în viitor ia în calcul şi întoarcerea sa în ţară. „Sunt perfect de acord că trebuie să reformăm multe lucruri în sistemul de învăţământ românesc, dar tot timpul dacă îl blamăm şi scoatem la iveală numai lucrurile rele, atunci acestea se pot amplifica, din simplul motiv că descurajăm elevii şi cred că optimismul ar ajuta”, consideră Horia.
Profesorul Radu Gologan spune că este greu de spus ce se va întâmpla după ce elevii eminenţi ai României vor absolvi o facultate în străinătate. „Depinde foarte mult de situaţia economică a României, de modul în care România încearcă să îi recâştige. Dar oricum, părerea mea este că nu este o pierdere, chiar dacă viitorul lor se va petrece în mari centre de cercetare, în alte mari universităţi, altele decât în România”, arată preşedintele Societăţii de Ştiinţe Matematice.
