Ne apropiem de „luna de foc“ a examenelor de capacitate și bacalaureat, cu mari emoții, atât din partea elevilor, dar mai cu seamă a părinților. Cum le gestionăm în mod sănătos și constructiv? Și cum ne raportăm la examenul copilului pornind de la ideea că ne dorim să îl sprijinim?
Evaluare Națională, rezultate la nivel național, titluri și observații sau constatări despre o promoție întreagă! Și totuși, examenele de clasa a VIII-a și de a XII-a se resimt la nivel individual diferit. Scriu acest material pentru antrenorii și însoțitorii elevilor: părinți și profesori.
Îi aud adesea pe părinții din jurul meu: „Anul acesta avem capacitatea“ sau „Avem bacul“ sau „Să ne liniștim cu examenul acesta“ și tot așa. Dar de ce acest „noi“? Oricât de empatici am fi cu copiii noștri, momentul în sine îl va gestiona singur cu foaia în față. Evident, tot ce am reușit să construim până atunci la capitolul încredere va conta.
Dacă nu vorbim despre un „noi“, cum să ne raportăm totuși la examenul copilului pornind de la ideea că ne dorim să îl sprijinim?
Fie că este în clasa a VIII-a, fie că este în clasa a XII-a – și mă acceptă declarativ sau nu în preajma lui – pentru adolescentul meu este foarte important să îi las ușa deschisă cât are nevoie: înainte de examen, în perioada examenului și după examen. Și să mă asigur că el a înțeles și a simțit că după acest moment, oricum s-ar soluționa el, sunt tot acolo: cu aceeași iubire față de el, cu aceeași disponibilitate pentru a-l sprijini pe mai departe – viața nu este compusă dintr-un singur examen!
Atitudinea părinților față de examen
Ca părinte, pot să verific cum mă poziționez față de acest examen. Care este miza lui? Să îi crească șansele copilului meu, să învețe ceva din acest examen, să îl sprijin în a se autoevalua în beneficiul lui sau să îi dau eu standardele mele?
Este important să verific cum mă simt când notele se afișează public, prilej cu care rudele, cunoștințele și prietenii au ocazia să afle în două minute rezultatul. Cum m-aș simți ca rezultatele mele de la serviciu să fie făcute publice? Depinde de rezultat, nu? Așa se simte și copilul meu, însă la el se adaugă un factor: cum ne poziționăm noi, ca adulți, față de acest rezultat – este o presiune în plus să ne știe și pe noi nemulțumiți. Dacă a reușit să obțină nota dorită, totul e în regulă, însă dacă nu s-a întâmplat asta, cine îl va încuraja în continuare?
Ce se întâmplă după?
Un alt aspect important este legat de un „ce“ pentru fiecare în parte: ce va urma după? Este o preocupare neglijată adesea fiindcă focusul este îndreptat către ziua examenului și nota în sine. Acest „ce“ capătă multe forme în mintea adolescentului – liceu, profil, facultate, profesie – o mulțime de necunoscute care fac parte dintr-un capitol nou de viață.
Sunt momente în care adolescentul pare hotărât și brusc se răzgândește. Ce putem să facem noi, ca părinți, în aceste cazuri? Rămânem acolo! Înțelegem aceste trăiri fluctuante sau adăugăm și noi neliniștile personale? Evident, că adolescenții au nevoie de adulți siguri pe ei, gata să le arate drumurile și variantele. Dacă simt că nu mă descurc singur în orientarea adolescentului meu, este foarte sănătos și util să apelez la un specialist.
Ce îl poate ajuta pe adolescentul meu în perioada examenului? Sentimentul că „s-a mai întâmplat și altora“: a fi împreună cu colegi aflați în aceeași situație, poveștile noastre, părinți și profesori, despre emoțiile pe care le-am trăit, despre acest „înțeleg ce simți“.
Care e miza?
Abia după ce lucrurile se desfășoară pe un fond de siguranță și conținere emoțională putem să vobim despre un plan de învățare adaptat de la caz la caz pentru a obține un rezultat anume. Este important ca și elevul să știe de ce vrea acel rezultat – care e miza. Care e miza lui – pentru că „el are examen“, nu „noi avem examen“.
Noi suntem alături de copilul nostru și îl susținem: afectiv, financiar – pentru că mulți dintre noi accesăm și pregătirea individuală – și, mai ales, suntem prezenți orice ar fi: și înainte, și după examen.
Nicoleta Larisa Albert este trainer, psiholog, psihoterapeut în formare în psihodramă clasică şi dezvoltă programe pentru părinţi şi profesori. Este mama a patru copii, aflaţi în grădiniţă, şcoala primară şi liceu, în învăţământul de masă.
www.nicoletalarisa.ro
intrebări@nicoletalarisa.ro
