Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Diferențele dintre școlile din România și Norvegia

Constănţeanca Maria Andrada Hîncu, în prezent elevă în clasa a IX-a la Liceul Internaţional de Informatică, a avut prilejul de a cunoaşte pentru o perioadă de timp şi sistemul de învăţământ norvegian.

Share

Anca Enea 0 comentarii

Actualizat: 21.03.2015 - 22:02

Constănţeanca Maria Andrada Hîncu, în prezent elevă în clasa a IX-a la Liceul Internaţional de Informatică, a avut prilejul de a cunoaşte pentru o perioadă de timp şi sistemul de învăţământ norvegian.

În urmă cu un an, atunci când urma să înceapă clasa a VIII-a, a plecat împreună cu mama sa, medic primar radiolog, în cel mai nordic oraş din Norvegia, spaţiu în care părintele său şi-a desfăşurat activitatea profesională, iar Maria a fost înscrisă la o şcoală internaţională direct în clasa a X-a, după ce a trecut foarte bine de câteva teste la matematică şi la limba engleză.

Adolescenta de la malul Mării Negre ne-a povestit cum a fost pentru ea traiul în cea mai civilizată ţară din lume şi cum s-a adaptat noilor reguli şcolare. De asemenea, ne-a dezvăluit cum a reuşit ea să schimbe, chiar dacă la o scară mică, mentalitatea norvegienilor în ceea ce priveşte românii.

Ora de matematică, la mall

În primul rând, eleva a trebuit să se acomodeze stilului de predare de acolo, opus celui românesc, din punctul său de vedere.

„Materiile sunt total diferite. Se pune preţ foarte mult pe dezvoltarea personală a lor, să poată discuta în faţa clasei, în faţa publicului. Nu pun foarte mult preţ pe matematică, de exemplu, ei când au 14 ani învaţă extragerea radicalului. Ce facem noi la matematică în clasa a VIII-a, ei fac în clasa a XII-a. Norvegienii nu pun accent pe a învăţa ceva. Nu se ascultă, nu se dau teste. Sunt multe activităţi practice, proiecte, discuţii în clasă, discuţii cu profesorul, opinii personale, ţi se cere părerea de ce tu gândeşti altfel decât colegul tău. Ora se duce pe aceste discuţii care te ajută în acelaşi timp să iei ce este mai bun de la diferiţi oameni, să ştii să alegi la un moment dat”, spune Andrada.

Una dintre orele de matematică, spre exemplu, s-a ţinut la mall. Elevii au fost împărţiţi în echipe şi, după ce au aflat preţurile hainelor, au avut de calculat un procent de reducere. Mai mult decât atât, atunci când se documentează utilizând internetul, pentru a prezenta un proiect, elevii formulează toate propoziţiile în aşa fel încât să fie ale lor.

Numai șapte materii pe săptămână

La şcoala din Norvegia, Andrada a avut pe săptămână doar şapte materii, împărţite altfel decât în România. Unele materii se fac în acelaşi timp, de exemplu istoria şi geografia, sau fizica, chimia şi biologia. În plus, se evaluează cu note între 1 şi 6 la engleză, sport, design şi la alegere dintre spaniolă sau limba rusă. În acelaşi timp, constănţeanca a învăţat norvegiana, „o limbă imposibilă, care nu are nici o regulă şi care se poate învăţa fluent în trei ani”.

Foarte multe drepturi pentru elevi

Pe de altă parte, fata a mai observat un alt lucru diferit.

„Toţi elevii îşi strigă profesorii pe nume. Mulţi dintre copii nu au nici un respect faţă de profesori. În Norvegia, elevii judecă, elevul este stăpânul clasei, nu profesorul. Elevul are voie să dea în judecată profesorul dacă el crede că este nedreptăţit. Nu mi se pare corect. Profesorul acela a ajuns acolo după ce a terminat o facultate, însă ei tac. Cadrele didactice au răbdare şi sunt foarte tolerante. Apoi, dascălii nu au voie să scoată copilul în faţa clasei pentru a spune lecţia. Ridică mâna cine doreşte, iar dacă nimeni nu ridică mâna, profesorul încearcă să îi facă pe elevi să spună ceva”, explică Andrada.

Ea a apreciat însă că elevii care nu înţeleg la predare ceva nu au deloc teamă să comunice acest lucru, iar profesorul caută şi alte metode sau stă separat cu cel care nu şi-a însuşit încă noţiunile predate.

Rău cu rău, dar mai rău fără rău

Experienţa educaţională din altă ţară a fost una interesantă, mărturiseşte fata, decisă ca după terminarea liceului să cunoască în continuare cultura şi civilizaţia altor popoare. Până atunci, e mândră că în scurtul timp din ţara aurorelor boreale şi ale „nopţilor albe” a reuşit să schimbe unora părerea despre români.

„Mă bucur că am putut să le dau un exemplu că românii pot fi şi altfel decât credeau ei. Toţi pleacă de la premisa că românii sunt într-un anumit fel şi că nu sunt oameni buni. În momentul în care m-au văzut pe mine şi am început să le vorbesc despre România, să le arăt poze şi să le vorbesc despre colegii mei, au început să realizeze că România este o ţară frumoasă. Au spus că în vară vor veni la Constanţa. I-am ajutat să îşi schimbe părerea despre ţara noastră”, declară liceana care a tânjit totuşi după căldura de acasă: „Norvegia este o ţară rece. Nu găseşti căldura de acasă, deşi au trotuarele încălzite. Oamenii te salută pe stradă, dar atât. Zâmbesc, dar le simţi răceala”. După părerea sa, constănţeanca ar vedea un sistem educaţional ideal ca o combinaţie între cele două: nici prea multă teorie, dar nici numai proiecte. 

Citește totul despre:

Comentarii

loading...