Funcţia de secretar general al Academiei a rămas vacantă, urmând să fie organizate alegeri pe data de 29 iunie.
Academia Română a desemnat vineri, prin vot secret, în cadrul Adunării Generale, patru dintre cei cinci membri ai Biroului Prezidiului. Astfel, în funcţia de vicepreşedinte au fost aleşi acad. Bogdan C. Simionescu (cu 119 voturi), acad. Victor Spinei (cu 113 voturi), acad. Răzvan Theodorescu (cu 103 voturi) şi acad. Victor Voicu (cu 93 de voturi).
Numărul voturilor exprimate a fost de 130.
Funcţia de secretar general – ocupată anterior de Victor Voicu – a rămas vacantă, urmând a fi organizate alegeri pe data 29 iunie. Conform Statutului, Biroul Prezidiului este organul executiv şi conduce activitatea Academiei Române între întrunirile Prezidiului. Organul suprem de conducere al Academiei Române este Adunarea Generală.
Şedinţa de vineri a fost condusă de acad. Ioan-Aurel Pop, preşedintele Academiei Române. Prezidiul şedinţei a fost alcătuit din acad. Cristian Hera, acad. Ionel Haiduc şi acad. Eugen Simion, care au deţinut funcţia de preşedinte al Academiei Române în mandatele precedente.
Academicianul Ioan-Aurel Pop este noul preşedinte al Academiei Române, în urma alegerilor care au avut loc pe 5 aprilie. Academicianul Ionel-Valentin Vlad, fostul preşedinte al instituţiei, ales pentru perioada 2014 – 2018, a murit pe 24 decembrie 2017, la vârsta de 74 de ani, în urma unei grave suferinţe.
Despre Ioan Aurel Pop s-a aflat, acum câteva zile, că ar fi fost colaborator al fostei Securități.
Acad. Bogdan C. Simionescu, în vârstă de 70 de ani, este inginer chimist. S-a născut la Iaşi, unde a urmat liceul şi a continuat cu studiile superioare la Facultatea de Chimie Industrială, Secţia tehnologia compuşilor macromoleculari, din cadrul Institutului Politehnic. Între 1972 şi 1975 s-a specializat la Universitatea Catolică din Louvain, Belgia, unde şi-a susţinut teza de doctorat cu tema “Agregarea moleculelor de colorant sub influenţa polimerilor”. A fost asistent (1971-1978), şef de lucrări (1978-1990), conferenţiar (1990-1992), iar, din 1992, este profesor în cadrul Departamentului polimeri naturali şi sintetici la Universitatea Tehnică “Gheorghe Asachi” din Iaşi şi şeful Catedrei Macromolecule (1996-2003). Profesor asociat al Universităţii Politehnica din Bucureşti (1994-2006). Director al Institutului de Chimie Macromoleculară “Petru Poni” din Iaşi (2000-2014), director al Centrului de Excelenţă “Polimeri” (din 2003) şi director al Platformei de formare şi cercetare interdisciplinară Materiale polimerice înalt performante pentru medicină, farmacie, microelectronică, stocare de energie/ informaţii, protecţia mediului (din 2006) al Universităţii Tehnice “Gheorghe Asachi” din Iaşi. În 2000, Academia Română l-a ales membru corespondent, iar în 2009 membru titular în cadrul Secţiei de ştiinţe chimice. În perioada 2012-2014 a fost preşedinte al Filialei Iaşi a Academiei Române. În perioada aprilie 2014 – aprilie 2018 a deţinut funcţia de vicepreşedinte al Academiei Române.
Acad. Victor Spinei, în vârstă de 74 de ani, este istoric şi arheolog. S-a născut la Lozova-Lăpuşna (Basarabia). A făcut studii liceale şi universitare la Iaşi, unde a absolvit Facultatea de Istorie-Filosofie din cadrul Universităţii “Al. I. Cuza” (1966). În 1977 a obţinut doctoratul în ştiinţe istorice la Universitatea din Bucureşti, cu teza “Moldova în secolele XI-XIV”. A urmat stagii de documentare şi specializare în Austria, China, Franţa, Germania, Israel, Italia, Marea Britanie, Statele Unite ale Americii, Spania, Suedia, URSS. A fost cercetător la Institutul de Istorie şi Arheologie “A.D. Xenopol” din Iaşi (1996-1990). Din 1990 este cercetător la Institutul de Arheologie din Iaşi, pe care l-a condus în calitate de director în perioada 2003-2011. Profesor la Facultatea de Istorie a Universităţii “Al. I. Cuza” din Iaşi, începând cu 1990. A coordonat săpături arheologice şi a cercetat perioada de început a epocii medievale în spaţiul românesc şi cel sud-est european. În 2001 a fost ales membru corespondent al Academiei Române, iar în 2015, membru titular. Din 2015 este vicepreşedinte al Academiei Române şi coordonator al Programului “Centenar” dezvoltat de Academia Română.
Acad. Răzvan Theodorescu, de 78 de ani, este istoric al culturii şi istoric de artă. S-a născut la Bucureşti, unde a urmat studii liceale şi universitare, absolvind Facultatea de Istorie. În 1972 şi-a susţinut la Universitatea Bucureşti teza de doctorat cu tema “Elemente culturale bizantine, balcanice şi occidentale la începuturile culturii medievale româneşti în sec. X-XIV”. Şi-a început cariera ştiinţifică în 1963, la Institutul de Istoria Artei, unde a fost cercetător şi director adjunct ştiinţific. Din 1990 este profesor la Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti, în cadrul căreia susţine cursurile de artă medievală europeană, tipologia artei sud-est europene şi istoria civilizaţiei europene. A fost preşedinte al Radioteleviziunii Române (1990-1992), membru al Consiliului Naţional al Audiovizualului (1992-2000). A fost ministru al Culturii şi Cultelor (2000-2004), senator de Iaşi, în aceeaşi perioadă, şi senator de Botoşani (2004-2008). Profesor invitat la Centrul Superior de Studii Medievale din Poitiers, rector al Universităţii Media, şeful primei catedre umaniste UNESCO din România. În 1993 a fost ales membru corespondent al Academiei Române, iar în 2000 membru titular. Este preşedintele Secţiei de Arte, arhitectură şi audiovizual a Academiei Române.
Răzvan Theodorescu este considerat un apropiat al lui Ion Iliescu, încă din perioada primului mandat de șef al statului. Thedorescu este considerat unul dintre cei care au contribuit la destituirea lui Claudiu Iordache din funcția de șef al Institutului Revoluției Române și la înlocuirea acestuia cu Gelu Voican Voiculescu (un alt apropiat al lui Ion Iliescu).
Acad. Victor Voicu, în vârstă de 78 de ani, este medic farmacolog. S-a născut în comuna Bolovani, judeţul Dâmboviţa. A efectuat studii medicale ca student militar la Facultatea de Medicină Generală din Bucureşti, obţinând diploma de medic în 1962, iar din 1971 este doctor în medicină. A fost asistent la Catedra de farmacologie (1963-1966), conferenţiar (1972-1990), iar din 1992 profesor la Catedra de farmacologie, toxicologie şi psihofarmacologie clinică din cadrul Facultăţii de Medicină a Universităţii de Medicină “Carol Davila” din Bucureşti şi profesor la Facultatea de Medicină din Craiova (1990-1992). A fost cercetător în cadrul Centrului de Radiologie şi Biologie Moleculară din Bucureşti (1964-1968,) şef al Laboratorului de farmacologie şi toxicologie al Centrului de Cercetări Ştiinţifice Medico-Militare Bucureşti (1987-2001), iar din 2001 director al acestui Centru. În perioada 1990-1995 a fost şef al Direcţiei medicale din Ministerul Apărării Naţionale. A efectuat cercetări ştiinţifice în farmacologia experimentală şi clinică a antihipertensivelor şi antiaritmicelor, psihofarmacologia psihotomimeticelor şi drogurilor de abuz. Este deţinător al peste 30 de brevete de invenţie, care se referă mai ales la preparate medicamentoase noi. În 1991 Academia Română l-a ales membru corespondent şi a devenit titular în 2001. Este preşedinte al Secţiei de ştiinţe medicale din Academia Română şi a deţinut, de două ori, funcţia de secretar general al Academiei Române.
