Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

După 20 de ani în care a fost afacerea „băieților deștepți“ din navigație

Pilotajul pe Dunăre a revenit la stat

Pilotajul pe Dunăre a revenit la stat Firmele de pilotaj lucrau cu statul în regim „fifty-fifty”, ele cu piloții și încasările, statul cu cheltuielile, cu bani de la bugetul Transporturilor. În 20 de ani, afacerea le-a adus „băieților deștepți” peste 60 de milioane de euro.

Share

Ticu Ciobotaru 0 comentarii

Actualizat: 27.02.2018 - 13:28

S-a pus punct uneia dintre afacerile tranziției, pilotajul pe Canalul Sulina și pe Dunărea Maritimă, de la Tulcea la Brăila, care vreme de două decenii a fost încă una dintre afacerile „băieților deștepți”, pricepuți la a face bani păgubind statul. Activitatea de pilotaj presupune ca deplasarea navelor maritime de mare tonaj pe Canal și pe șenalul navigabil, până în portul de destinație, inclusiv manevrele de acostare, precum și aceleași manevre la returul spre mare, să fie coordonate de piloți maritimi specializați, care cunosc foarte bine configurația albiei Dunării pentru a efectua manevre care sunt extrem de riscante. Din acest punct de vedere pilotajul pe Dunăre și pe Canalul Sulina este de importanță strategică, pentru că eșuarea sau coliziunea cu o altă navă se poate solda cu  o tragedie, cum a fost scufundarea navei „Mogoșoaia”, sau cu blocarea navigației pe Dunăre pentru mulți ani, cum s-a întâmplat în cazul epavei navei „Rostock”.

Pilotajul a fost reglementat prin Convenția de la Belgrad din 1948 a Comisiei Europene a Dunării, care la articolele 31-34 prevede înființarea corpurilor de piloți subordonate administrațiilor de pe Dunăre. „Se alcătuiesc corpuri de piloți pe Dunărea de Jos și în sectorul Porților de Fier, ele depinzând de administrațiile respective. Regulamentele Serviciului de Pilotaj sunt stabilite de către administrații, conform dispozițiunilor fundamentale privind navigația pe Dunăre”, se spune la articolul 31. Până prin 1998, pilotajul pe Canal și pe Dunăre a fost asigurat de Corpul de piloți din cadrul Administrației Fluviale a Dunării de Jos (AFDJ) Galați, compania națională care asigură condițiile de navigație pe sectorul românesc al Dunării.

Afacere de milioane

După 1990, AFDJ a devenit ținta „băieților deștepți”, care au încercat tot felul de afaceri, de la cele cu carburanți pentru flota Regiei, la dragajele pentru adâncirea șenalului navigabil, afacere care mergea unsă, pentru că până în urmă cu câțiva ani era greu să se măsoare ce volum de aluviuni a fost dragat. După modelul afacerilor de tranziție, una din variante a fost preluarea activităților profitabile ale societăților de stat și, în acest context, a avut loc „restructurarea” AFDJ pentru desprinderea unor activități. Conducerea de atunci a AFDJ a concesionat serviciile de pilotaj și remorcaj pe Dunăre firmei World Pilot Services Galați, care preluase zeci de piloți profesioniști și cu experiență de la Dunărea Maritimă. După o perioadă, au intrat în joc alte interese și în 2003, când a expirat contractul de concesiune, AFDJ nu l-a mai înnoit, lăsând World Pilot Services fără activitate. Piloții au fost trimiși în șomaj, unii fiind recuperați de alte firme. Retragerea concesiunii avea loc după ce în joc intraseră și alte interese, ale „băieților deștepți” din Portul Constanța. Au urmat războaie în instanță, ordine ale Ministerului Transporturilor care favorizau una sau alta dintre tabere și s-a ajuns ca pilotajul să fie împărțit de mai multe firme. Pe Dunărea Maritimă, firmele românești de pilotaj se confruntau și cu concurența acerbă a două firme din Portul Reni (Ucraina).

Bani de la buget, în conturile firmelor

Ulterior, s-a ajuns la un compromis între AFDJ și „băieții deștepți”, ca pilotajul să fie împărțit „fifty-fifty”, 50% AFDJ, 50% firmele. Astea erau aparențele. În realitate, firmele asigurau piloții, iar AFDJ mai avea doar patru piloți „de siguranță”, pentru cazurile în care firmele nu făceau față comenzilor. De fapt, AFDJ era cu cheltuielile, iar firmele cu încasările. AFDJ, adică statul român, asigura cheltuielile pentru dispecerate, transportarea piloţilor pe apă și pe uscat, sedii etc. Prin această combinație era păgubit bugetul statului, deoarece AFDJ primea de la Ministerul Transporturilor banii pentru a acoperi cheltuieli pe care nu le recupera din încasări din pilotaj. Făcând o „balanță” a pagubelor și avantajelor, ajungem la concluzia că statul, prin Ministerul Transporturilor, respectiv AFDJ, vira bani de la buget în conturile firmelor de pilotaj.

 Prin AFDJ, pilotajul aduce 14 milioane de lei la bugetul statului

De anul trecut, AFDJ a preluat în totalitate activitatea de pilotaj pe Canalul Sulina și pe Dunăre. „Începând cu 1 iulie 2017, activitatea de pilotaj pe Dunărea Maritimă a fost preluată de AFDJ, prin corpul propriu de piloți, nu a  mai fost realizată în colaborare cu două societăți care să asigure piloții”, ne-a declarat directorul general al AFDJ Galați, Dorian Dumitru. Prin preluarea pilotajului de către compania națională, statul câștigă, pentru că acum nu mai trebuie să vireze, ci încasează bani prin AFDJ. În 2017, au tranzitat Canalul Sulina 1.863 nave, mai multe decât în 2016 (1.771 nave), creșterea fiind de 5,2%. Cu cât numărul de nave care tranzitează Canalul Sulina este mai mare, cu atât mai mult cresc și veniturile AFDJ, în structura cărora ponderea cea mai mare este deținută de încasarea taxelor de Canal și pilotarea navelor. „Veniturile înseamnă în jur de 46-47 de milioane de lei. Acestea vin din taxa de tranzitare a Canalului Sulina. De la Marea Neagră până la Mila Maritimă 34, unde se bifurcă Brațul Tulcea în Canalul Sulina și Brațul Sfântu Gheorghe, toate navele maritime plătesc o taxă. Dacă nu au mărfuri, plătesc 0,83 dolari pe «tonă registru net Canal Sulina”, iar dacă sunt încărcate plătesc 1,51 de dolari pe tonă. Pilotajul ne mai aduce venituri între 12 și 14 milioane de lei pe an. În structura veniturilor, taxele sunt pe primul loc, iar pilotajul pe locul 2”, a mai precizat directorul AFDJ. Veniturile AFDJ sunt investite în asigurarea condițiilor de navigație și modernizarea flotei. Un calcul sumar demonstrează că, în douăzeci de ani, statul a pierdut prin cedarea pilotajului peste 60 de milioane de euro, bani care au ajuns în conturile firmelor „băieților deștepți”.

Comentarii

loading...