Noua ordine LGBTQ. Egalitate, dar nu pentru creștini

De la pierderea job-ului la hărțuire și dare în judecată, până la arest, aria abuzurilor este largă și potențată de un climat social toxic cauzat de așa-zisul „justițiarism” social al activiștilor noii stângi. Desigur, nu ne aflăm (cel puțin nu încă) în distopii întunecate în care persecuția este sistematică și totală, ci ne regăsim în fața unor cazuri simptomatice care țin de criza democrației iliberale  de tip progresist.

Nu, nu este nicidecum o exagerare. La urma urmei, până şi BBC-ul unei Mari Britanii altfel foarte corecte politic şi-a pus această problemă, într-un documentar din 2010 intitulat chiar „Sunt creştinii persecutaţi?”.

Scriitorul britanic Peter Hitchens, într-un interviu exclusiv pentru „România liberă” apărut luna trecută, denunța marginalizarea conservatorismului în societate și presiunile din mass-media, dar mai ales constrângerile asupra cetățeanului simplu: „Dar indivizii fără putere, nu jurnaliștii și profesorii universitari, ci învățătorii și asistentele care lucrează în sectorul de stat trebuie să fie foarte atenți la ceea ce spun sau își vor pierde locurile de muncă, ceea ce înseamnă represiune”. Gânditorul conservator britanic conchidea necruţător: „În zilele noastre avem șomaj în loc de Gulag”.
În prezent, sunt două forme de exercitare a presiunii asupra creștinilor și a conservatorilor. La nivel juridic, există numeroase cazuri în care divizii departamentale sau curți locale de justiție condamnă, amendează sau chiar trimit în arest creștini care refuză implicarea lor în evenimente de tip LGBTQ. La nivel social, proliferează intimidarea și hărțuirea creștinilor prin demascarea („call out”) lor publică, înfierarea și stigmatizarea lor („public shaming”), deseori sub forma unor mulțimi agitate („mobbing”) reale sau virtuale. O atmosferă nu foarte diferită față de vremurile revoluțiilor culturale bolșevice.

Kim Davis – funcționar arestat din cauza căsătoriei homosexuale

Unul din cazurile cele mai cunoscute este cel al funcționarei Kim Davis din Rowan County, statul Kentucky, SUA. Culmea este că Davis provine dintr-o familie veche afiliată Partidului Democrat (liberal de stânga în SUA), obținând postul de funcționar în urma alegerilor tot din partea acestui partid. După decizia Curții Supreme a SUA care a legalizat căsătoriile încheiate între persoanele de același sex, în 2015, Kim Davis s-a găsit în fața unei situații dificile: să semneze actele de căsătorie pentru persoanele de același sex, încălcându-și convingerile, sau să refuze emiterea acestor acte pe numele ei, riscând retorsiuni în urma actului de nesupunere civică. Kim a ales să-și urmeze conștiința și a refuzat să semneze. Trebuie precizat, însă, că refuzul lui Kim Davis nu însemna că nu se mai puteau oficia căsătorii de același sex în Rowan County – ci doar că doritorii ar fi trebuit să meargă la alt birou de înregistrare. Lobby-ul LGBTQ nu a admis, însă, un asemenea act de disidență. Kim Davis a fost dată în judecată și arestată timp de șase zile. Cazul a stârnit controverse aprinse și rezistența lui Kim nu a fost fără urmări: legislația actuală prevede ca certificatele de căsătorie să fie emise doar în numele statului, fără semnătura funcționarului.

Lobby-ul LGBTQ a urmărit-o pe Kim Davis și peste hotarele SUA. La noi în țară, unde alături de avocatul ei de origine română, Harry Mihet, Kim a susținut mai multe conferințe organizate de Coaliția pentru Familie, ONG-urile LGBTQ au căutat să-i blocheze prezența la Teatrul Național din București. În țara sa, Kim Davis este în continuare supusă proceselor intentate de persoane LGBTQ.

Cofetari creștini hărțuiți

Jack Philips, cofetar din Colorado, este un alt caz foarte cunoscut a cărui speță a ajuns până la Curtea Supremă a SUA. Philips a refuzat să facă un tort pentru o nuntă între persoane de același sex. Refuzul său nu era unul discriminatoriu, pentru că el onora în mod obișnuit comenzile persoanelor LGBTQ, ci întemeiat pe libertatea religioasă: crearea unui tort pentru o nuntă gay reprezenta o încălcare a conștiinței. Cu toate acestea, statul Colorado l-a găsit vinovat, în urma plângerii depuse împotriva lui, statuând că credințele religioase „sunt mai puțin decât binevenite în comunitatea de afaceri din Colorado”. Curtea Supremă a SUA, într-o decizie istorică favorabilă lui Jack Philips, a acuzat ostilitatea și părtinirea de care a dat dovadă statul Colorado, precum și opiniile defăimătoare emise asupra credinței lui Jack. Totuși, zilele grele pentru Jack Philips nu s-au încheiat, în prezent fiind asediat cu cereri special concepute pentru a-l provoca și a-l trimite, din nou, la tribunal: torturi pentru a celebra transformarea unui transgender, torturi cu motive sataniste etc. Și nu e singurul: familia Klein din Oregon a fost condamnată să plătească o amendă de 135.000 dolari pentru că a refuzat să facă un tort pentru un cuplu de lesbiene.

Fermieri, fotografi, florari obligați să servească la evenimente LGBTQ

De altfel, o serie întreagă de mici antreprenori din SUA sunt vulnerabili față de presiunile persoanelor LGBTQ în urma legalizării căsătoriei homosexuale în 2015. Nu doar cofetarii, ci și fermieri, fotografi sau florari au fost, pe rând, în diverse state ale SUA, supuși presiunilor intense ale grupurilor LGBTQ, dați în judecată, amendați, pentru refuzul lor de a-și pune la dispoziție serviciile pentru evenimente LGBTQ. O familie de fermieri din New York a fost amendată cu 10.000 de dolari pentru că nu a vrut să-și pună la dispoziție curtea pentru o nuntă gay; statul american a decis că fermierii nu au voie să refuze astfel de evenimente. Baronelle Stutzmann, o florăreasă din statul american Washington, a fost condamnată în 2015 la penalităţi care i-au pus în pericol afacerea pentru că a refuzat să facă aranjamentele florale pentru ceremonia de „căsătorie” a unui cuplu de homosexuali. Jonathan și Elaine Huguenin au fost penalizați cu 6.600 de dolari pentru că au refuzat, în 2006, să fotografieze o ceremonie de logodnă între două persoane gay. În toate aceste cazuri, ca și în cazul lui Jack Philips, a fost vorba despre a refuza participarea la ceremonii LGBTQ, nu despre refuzarea persoanelor LGBTQ ca atare.

Nici corporatiștii nu se simt mai bine

CEO-ul gigantului internetului Mozilla și inventatorul limbajului JavaScript, Brendan Eich, a fost forțat să demisioneze, în 2014, după ce diverse grupuri pro-LGBTQ au declanșat o campanie virulentă de boicotare. Tot ce a făcut Berndan Eich a fost să susţină printr-o finanţare minimală (de 1.000 de dolari), în calitate de persoană privată, căsătoria dintre un bărbat şi o femeie – nu a spus nimic care să ofenseze pe nimeni, şi-a urmat doar propria conştiinţă, într-o dezbatere în care libertatea de conştiinţă este adeseori invocată. Şi pentru aceasta a fost linşat în mediul online şi a fost nevoit să demisioneze de la conducerea propriei companii. Un scandal care a ridicat întrebări serioase cu privire la libertatea de exprimare şi libertatea de conştiinţă în Statele Unite ale Americii.

În universitățile americane – și nu numai – climatul a devenit din ce în ce mai toxic, pe fondul ascuțirii luptei activiștilor și grupurilor „justițiarilor sociali”, atât din rândul profesorilor, cât și al studenților. Profesorii care sub o formă sau alta au opinii neconforme sau incorecte politic, ori pur și simplu nu se ridică la standardele noului activism atunci când nu reușesc să folosească pronumele dorite de persoanele transgender sunt presați pentru a-și face autocritica și a-și demasca statutul de heterosexuali opresivi. Unii sunt înlăturați, alții se retrag de bunăvoie în colegii mai mici, dar încă nedominate de progresiști – cum este și cazul lui Anthony Esolen, intervievat recent de „România liberă”. Jordan B. Peterson, cunoscutul profesor și psihoterapeut canadian, a denunțat în nenumărate rânduri dominarea universităților de activiștii progresiști.

Treptele persecuției religioase

Sunt unii care asociază persecuția religioasă cu persecuţia unor minorităţi. În fapt, persecuţia religioasă nu înseamnă ruguri, instrumente de tortură şi Inchiziţie (deşi pot fi, şi acestea, aspecte pe care le poate lua această formă de persecuţie).

Putem spune că există trei trepte ale persecuţiei religioase. Prima şi cea mai largă este cea în care omul sau grupul care se întâmplă să deţină puterea reală în stat şi în societate, fie prin bogăţie, fie prin poziţia oficială, îşi guvernează cetăţenii nu în conformitate cu religia sau cu filosofia de viaţă a acestora, ci în conformitate cu propria religie sau filozofie de viaţă. Este persecuţia exercitată de o minoritate care se întâmplă să deţină puterea materială sau instituţională şi care îşi impune, prin forţă, punctul de vedere propriu şi ideologia proprie asupra unei majorităţi.

O a doua treaptă a persecuţiei religioase este atunci când nu doar că ţi se cere conformarea la regulile minorităţii, dar eşti penalizat, marginalizat, pedepsit, mai dur sau mai soft, atunci când te manifeşti în spiritul credinţelor şi valorilor tale.

În fine, o a treia treaptă de persecuţie religioasă este atunci când grupul minoritar care a capturat puterea vrea să îi extermine sau să îi reducă la tăcere pe toţi cei care mai îndrăznesc să-şi asume identitatea religioasă devenită indezirabilă pentru conducători.

Dacă e limpede că în ţările unde grupările teroriste sunt puternice – precum Nigeria, Sudan, Egipt, Irak, Pakistan, India sau Siria – ne aflăm în a treia treaptă a persecuţiei religioase, care s-a manifestat, în istoria recentă, şi în prigoana bolşevică asupra Bisericii, ne putem întreba ce fel de formă de persecuţie religioasă există în prezent în ţările europene?

Autori: Anghel Buturugă, Cătălin Sturza