De la cutremurul din 1977, cu magnitudinea de 7,4 grade pe scara Richter, țara noastră nu a mai avut parte de niciun seism violent cu asemenea pagube. Cei care ne conduc nu acordă importanță construcțiilor de clădiri noi și dă aviz de construcție prea ușor, iar cele vechi în loc să fie consolidate sunt îmbrăcate pe deasupra.
În Turcia, cutremurul de 7,8 a ucis până acum mii de oameni, și ar trebui să fie un semnal de alarmă și pentru țara noastră care oricând poate fi distrusă de un seism de peste 7 grade. Planul național de management al riscurilor de dezastre, realizat de Inspectoratul General pentru Situații de Urgență (IGSU) arată cu un cutremur de aproape 8 grade ar provoca și cele mai multe pagube, umane și materiale. Aproape 75% din populație, din care majoritatea covârșitoare din mediul urban, și 45% din rețelele vitale sunt expuse riscului la cutremur. Într-un eventual cutremur puternic, 42.000 de oameni ar muri, alți 300.000 vor fi răniți și peste 850 de kilometri de infrastructură de transport ar fi distrusă. Pierderile materiale directe se ridică la peste 25 de miliarde de euro, mai arată planul IGSU.
Au trecut 46 de ani de când aproape 1400 de bucureșteni au fost uciși de cutremur, iar Centrul Vechi din Capitală arată pe alocuri ca un oraș fantomă, iar în caz de cutremur, viețile a mii de oameni sunt puse în pericol. În afară de a lipi buline roșii pe clădiri, autoritățile nu făcut mai nimic. Mai grav este că primarii de sector au accesat fonduri europene pentru a îmbrăca blocurile vechi la suprafață ca bucureștenii să plătească mai puțin la căldură, însă frumusețea și rezistența sunt lucruri diferite. Practic, s-au plătit bani pentru un strat de vopsea, tipic românesc.
De exemplu, Administrația municipală pentru consolidarea clădirilor cu risc seismic București a avut un buget pe anul trecut de aproximativ 13 milioane de euro, potrivit declarațiilor Instituției, din care aproape 1 milion de euro s-au cheltuit cu salarizarea, iar consolidările mari încă nu au fost luate în calcul, se fac ajustări pe ici pe colo, trecute ca fiind lucrări.
La nivel național, prin program Anghel Saligny, fonduri europene și fonduri luate prin PNRR, totalizează venituri anuale de peste 10 miliarde, ceea ce în teorie se pot construi orașe de la zero, doar că în țara noastră birocrația face ca până la lucrările în sine să fie cheltuiți bani mulți cu proiectarea, consultanța și alte cheluieli majore, dar care ar putea să lipsească pentru că oricum nu se ține cont de ele atunci când se construiește. Marii dezvoltatori par să aibă legea lor în construcție, iar primarii închid ochii atunci când dau autorizații de construcții. Nu trebuie să fii specialist să înțelegi că noile blocuri sunt făcute pe repede înainte fără verificări amănunțite la predare, astfel că au fost situații în care tavanul s-a prăbușit din senin.
Cea mai gravă situație este în Capitală și în împrejumiri
Prefectul Capitalei, Toni Greblă, a fost întrebat ce se va întâmpla cu proprietarii locuințelor din aceste blocuri vechi, cu locatarii de acolo, cum îi va ajuta statul. Asta în contextul în care numai discuțiile pe acest subiect probabil i-au speriat deja pe unii dintre ei de perspectiva de a rămâne fără case. Toni Greblă, însă, nu a dat niciun răspuns concret.
„În 50 de ani, acele blocuri nu vor mai fi în picioare, vă garantez eu. Nu știu cum va fi, cât va interveni statul să susțină, cum va interveni Primăria. Se vor lua niște măsuri, nu vine unul nebun cu buldozerul și intră în bloc. Blocurile astea construite în anii ’50 – ’60 peste 10 – 20 – 50 de ani nu va mai fi niciunul în picioare pentru că fizic nu mai rezistă”, a susținut prefectul Toni Greblă.
În cazul în care ar fi un cutremur major, mulți ar avea nevoie să se refugieze, doar că adăposturile sunt, în primul rând, necunoscute de populație. Dacă pe vremea lui Ceaușescu se făceau periodic exerciții, dacă indicațiile erau ca fiecare familie să aibă în casă o raniță cu obiecte strict necesare – trusă medicală, lanternă, radio, apă, conserve, eventual și mască de gaze, acum recomandările lipsesc cu desăvârșire.
