Avanpremiera românească a peliculei “Lemonade”, de Ioana Uricaru, a fost însoţită de o discuţie despre ideea “visului american văzut prin ochii românilor”, pornind de la subiectul filmului.
“E prima dată când publicul românesc vede «Lemonade», un film la care am lucrat mulţi ani de zile, aproape nouă ani de-acum. În sfârşit, uite că îl arătăm pe un ecran românesc. (…) Sper că filmul v-a plăcut, deşi nu e tocmai ceea ce s-ar chema un film enjoyable, cum zic americanii”, a spus Ioana Uricaru, într-un mesaj video înregistrat pentru proiecţia de la Sala Elvire Popesco dim Bucureşti.
Debutul în lungmetraj al regizoarei Ioana Uricaru urmăreşte câteva zile tensionate din viaţa Marei, o asistentă medicală plecată din România, care se confruntă cu întorsături neaşteptate ale formalităţilor de prelungire a şederii în Statele Unite.
“Ştiu că nu e uşor să vorbeşti uneori despre ce s-a întâmplat, cum s-a întâmplat, mai ales la începutul experienţei despre imigraţie. Acum, atât de mulţi români au trăit această experienţă şi cred că, probabil, şi unii dintre cei care se află acum în sală au trăit experienţa imigraţiei şi nu ştiu dacă îşi mai amintesc sau doresc să-şi mai amintească cum e chiar la început, în primele zile, primele luni, când îţi dai seama dintr-odată că eşti singur şi că toată lumea în jurul tău vorbeşte altă limbă şi, mai mult decât atât, că toate codurile culturale şi felul tău de a vorbi şi felul de a te purta ies în evidenţă printre cei din jurul tău şi că nu poţi să te simţi ca şi cum ai face parte din lumea în care te-ai transplantat. O să ieşi în evidenţă şi o să fii observat şi, pe de altă parte, într-un fel, o să fii neobservat, pentru că, de multe ori, atunci când oamenii din jurul tău îşi dau seama că eşti străin sau că eşti acolo pentru că îţi cauţi o slujbă sau pentru că îţi cauţi o variantă să trăieşti o viaţă mai bună, încep să nu mai fie atenţi la tine, încep să te ignore, privirea lor alunecă asupra ta şi uneori te simţi chiar invizibil”, a explicat regizoarea în mesajul său.
Personajul său încearcă să obţină dreptul de a continua să lucreze şi să trăiască în Statele Unite după ce se căsătoreşte cu un fost pacient pe care continuă să îl îngrijească. Reîntâlnirea cu Dragoş, fiul său din România, căruia îi caută o şcoală la care să îşi continue studiile, se petrece chiar în perioada în care Mara trece prin ultimele formalităţi de migrare şi vulnerabilitatea tinerei mame în faţa interpretărilor legii sau a abuzurilor se transformă într-un sentiment tot mai acut pe parcursul poveştii.
Tensiunea din “Lemonade” este construită atent în unul dintre filmele româneşti cu cele mai bine dozate scenarii din ultimii ani şi opţiunile pe care le dezvăluie păstrează până la final un joc permanent între eşec şi încercarea de a merge mai departe.
“Mă bucur mult că vorbim un pic şi despre emigraţia românească din America. E mai puţin cunoscută, sunt mai puţine cazuri, în primul rând, chiar şi numeric sunt mai puţini români care emigrează în America. În acelaşi timp, poate că e şi din cauză că America e atât de departe, e mai greu să ţii legătura cu România, e mai greu să fii prezent în România, să fii conectat la România, şi atunci mă gândesc că şi de-asta mai rar se întâmplă să avem ocazia să avem o discuţie publică sau să fie cineva în media care să vorbească despre emigraţia în America. E încă puţin exotic, aşa, America pentru noi”, a spus Ioana Uricaru.
Probabil că unul dintre meritele principale ale lungmetrajului de debut al Ioanei Uricaru este acela de a depăşi toate clişeele într-o poveste care reuşeşte să schiţeze un peisaj afectiv profund uman pentru presiunile cărora le este supusă o persoană aflată în pragul migrării într-o ţară pe care nu o cunoaşte foarte bine, dar în care întrevede posibilitatea unei vieţi mai bune.
“Sigur că, în America, find mult mai departe geografic şi fiind cerinţele de integrare mai drastice decât în Europa, poate că şi sentimentul de separare este un pic mai acut. Eu, personal, încerc foarte mult să nu mă gândesc că am plecat din România sau că acum m-am stabilit în Statele Unite. Încerc să mă gândesc că sunt o româncă şi acum trăiesc în Statele Unite, muncesc în Statele Unite şi încă îmi rezerv dreptul să trăiesc acolo o vreme mai lungă sau mai scurtă şi că încă mai am posibilitatea să iau alte decizii şi să trăiesc în altă parte, dacă aşa îmi doresc. Cred că asta le doresc tuturor celor care vor să încerce experienţa emigrării. Să nu fie o experienţă finală şi totală, ci ceva ce pot să încerce şi apoi să îi pună capăt atunci când îşi doresc”, a comentat regizoarea în mesajul său.
Protagoniştii discuţiei de după film au fost Alex Rotaru, Runa Petringenaru şi Alexandra Proca, trei români care şi-au trăit “visul american”. Cei trei au povestit cum au ajuns în Statele Unite, iar faptul că au lucrat cu staruri precum Kevin Spacey, Marilyn Manson, Hugh Hefner şi James Cameron a rămas o temă secundară pe lângă comparaţia dintre imaginea pe care o aveau despre viitorul lor în America şi realitatea vieţii de zi cu zi, cu bune şi rele.
“Acest film a fost făcut şi cu gândul la românii care, asemenea protagonistei, au decis să-şi asume riscul transplantării într-o altă ţară şi într-o altă cultură. Sper să ne întâlnim în număr cât mai mare ca să putem sta de vorbă despre cinema, despre România, despre America şi despre reacţiile voastre la acest film cu dublă identitate, care vorbeşte despre experienţa tot mai răspândită a imigraţiei”, a notat Ioana Uricaru, care va fi prezentă la premiera filmului “Lemonade” din cadrul Les Films de Cannes a Bucarest (19 – 28 octombrie), pe 24 octombrie.
Lungmetrajul de debut al Ioanei Uricaru a avut premiera la Festivalul Internaţional de Film de la Berlin 2018. A primit numeroase premii la festivaluri de prestigiu şi a atras mulţi distribuitori din toată lumea, fiind achiziţionat în Franţa, Statele Unite ale Americii, Canada, China, Germania, Grecia, ţările din fosta Iugoslavie şi Israel.
Premiera în cinematografele româneşti a filmului “Lemonade” va avea loc pe 26 octombrie.
