16 C
București
miercuri, 27 martie 2024
AcasăSocialCum să protejăm copiii de traumele ce pot fi cauzate de izolare...

Cum să protejăm copiii de traumele ce pot fi cauzate de izolare și distanțare

RL: Măsurile de izolare și distanțarea fizică pot duce la efecte de lungă durată asupra dezvoltării emoționale și sociale a copiilor? Vor crește aceste generații de copii cu teama de contact fizic sau apropiere față de alte persoane? Vor ști ei să își mai facă prieteni la fel de ușor sau să interacționeze în adunările de grup?

Yolanda Crețescu: Gestionat cu panică și anxietate de către părinți, contextul total neobișnuit în care astăzi ne trăim viața poate să afecteze pe termen scurt, dar și pe termen lung dezvoltarea emoțională și socială a copiilor. Expunerea copiilor pe o perioadă îndelungată de timp la fricile și îngrijorările părinților și percepția asupra evenimentelor le poate genera acestora anxietate, iar această anxietate poate interfera cu joaca și învățarea, atât de necesare în creșterea și dezvoltarea lor.

Cu cât copiii sunt mai mici cu atât există o probabilitate mai mare de a resimți efectele acestei perioade pe termen lung întrucât ei citesc foarte ușor emoțiile părinților, dar neînțelegând contextul și sursa acestor stări, au tendința de a fantaza și hiperboliza evenimentele trăite. Drept urmare, ei transpun supradimensionat îngrijorările părinților, rămânând cu sentimentul de frică și fiind mai predispuși la dezvoltarea de mecanisme de apărare care să le vicieze dezvoltarea emoțională și socială de mai târziu.

Tocmai de aceea este recomandat ca părinții să gestioneze cu calm situația și să le explice copiilor, într-un limbaj cât mai accesibil, ce este coronavirus și motivele pentru care acum este nevoie ca întreaga familie să adopte alte comportamente și să evite anumite acțiuni.

Cum le va afecta criza performanța în mediul academic? Dar perspectivele de angajare?

Lipsa unor proceduri, absența informațiilor cu privire la viitorul imediat, schimbarea bruscă a paradigmei de învățământ a generat atât în rândul adulților, cât și în cel al copiilor și adolescenților o reacție de adaptare forțată, de multe ori soldată cu anxietate.

Trebuie să știm că în anxietate omul dezvoltă instinctual mecanisme de apărare și supraviețuire și nicidecum resurse pentru achiziția informațiilor academice. Atâta timp cât un copil nu se simte în siguranță emoțională și traversează surse constante de frică, cu atât mai mult reacția lui va fi irațională. Instinctual, el se va lupta să se pună la adăpost și nicidecum  să se adapteze sau să livreze informația cerută.

Așadar, atât părinții, cât și profesorii ar trebui să înțeleagă că aceste doua luni de schimbare și izolare au scăzut capacitatea de concentrare a copiilor, într-o pondere diferită și subiectivă. Drept urmare nu le putem cere ca în următorul an de zile să aibă aceleași performanțe, același angajament și aceleași mecanisme de livrare a informației ca înainte de criza coronavirus.

În acest moment este important să se găsească soluții sau strategii care să faciliteze adaptarea elevilor la noul model de predare-învățare și, mai tarziu, la cel de anagajare a tinerilor. Întrucât această schimbare de paradigmă generează un gol de adaptare și în sistemul de angajare – recrutare, și disponibilitatea job-urilor va fi diferită. Va fi nevoie de politici noi de recrutare, pachete de beneficii adaptate pe mai multă atenție la individ și siguranța lui fizică.

Știm că pentru a învăța copiii au nevoie să se simtă în siguranță și conectați emoțional. În ce măsură este nevoie să punem accentul pe parcurgerea materiei și cât pe conectarea emoțională? Cum facem asta ca părinte? Dar ca învățător/profesor?

Cu toate că izolarea a pus majoritatea părinților în ipostaza de a îndeplini roluri multiple pentru copiii lor, chiar și cel de învățător/profesor, părintele trebuie să rămână în primul rând părinte și să hrănească bunăstarea emoțională a copilului. Mai important decât timpul alocat învățării în această perioada este modul în care părintele se conectează emoțional cu copilul și îi oferă experiențe memoriabile. Dupa criză cei mici nu-și vor mai aminti cum au reușit să-și termine tema la geografie, dar își vor aminti cum i-au făcut părinții să se simtă și care a fost vibrația în casă.

Mutarea claselor în online a creat dificultate și pentru învățători și profesori. Pe lângă necesitatea de a-și regândi și restructura întregul proces de învățare și instrumentele de lucru, ar fi de preferat să se focuseze pe tehnici și modalități de menținere a colectivului clasei conectat și la nivel emoțional. Copiii ar trebui încurajați să socializeze și în afara sesiunilor de învățare online, iar în timpul orelor fiecare membru al clasei trebuie să se simtă validat, important, inclus și valoros în grup.

De asemenea, ar trebui stabilită o modalitate de lucru valabila pentru toti copiii, astfel încât să se asigure accesul la educație în mod egal. Plasarea copilului într-o poziție de inferioritate în raport cu colegii, pe termen lung, poate duce la scăderea stimei de sine, a motivației școlare, timiditate ori agresivitate.

Considerați că această criză îi va sensibiliza pe copii dpdv emoțional sau, mai degrabă, le va crește reziliența? De ce este influențată reziliența copiilor în această perioadă?

Situația poate fi diferită, în funcție de vârsta copilului. Pentru cei cu vârste mai mici criza îi va sensibiliza pentru că au fost expuși la un pericol de neînțeles pentru ei, iar pentru cei mai mari, criza le va crește reziliența.

Stabilitatea și siguranța familiei au un rol esențial în dezvoltarea rezilienței emoționale a copiilor. Ea se formează atunci când familia îi creează copilului un mediu securizant în care perioada de criză să fie străbătută cu calm și cu dezvoltarea de noi abilități: învățarea unor tehnici de igienă, asumarea de practici sociale noi, descoperirea și adapatarea la noi abilități de gestionare a timpului și de învățare.

În tot acest proces este important să nu uităm că noi, adulții, suntem formatori de modele pentru cei mici. Dacă noi rămânem raționali și funcționali, atunci și copiii au șansa creșterii rezilienței emoționale. Dacă suntem anxiosi și abordăm cu panică această perioadă, copiii vor lua de la noi aceste modele și le vor accentua.

Putem identifica și o oportunitate pe care criza o aduce copiilor și sistemului educațional?

Zona utilă a acestei perioade este că s-a creat o apropiere a cadrelor didactice, a cerințelor și instrumentelor academice cu stilul și preocupările elevilor. Copiii din generația de azi se joacă de mici digital, socializează preponderent digital, iar școala rămăsese neadaptată eficient la digitalizare. Această criză a forțat implementarea de noi sisteme digitale și a pus profesorii în fața situației de a livra informația academică într-o altă formă decât au fost obișnuiți. Aducerea în același plan a copiilor cu profesorii și cu tehnica de învățare este o mare achiziție a acestei perioade. S-a creat o punte emoțională, cognitivă, dar și logistică între părinte-copil-cadru didactic.

Chiar dacă a fost frustrant, greu sau uneori surprinzător, implicarea părinților sau expunerea copiilor în fața părinților vizavi de actul de învățare a adus și aici uniformitate și un plus de informație. Noi, părinții, am aflat, spre exemplu, ce volum de informații au de procesat copiii, care e gradul de dificultate sau care este programul de lucru. De aceea ne ajută, și îi va ajuta și pe copii, să păstrăm această cooperare și conectare.

O alta oportunitate pe care aceasta criză a adus-o este creșterea autonomiei copiilor. Observăm cum în ultimii ani copiii suferă tot mai mult de vieți programate, în funcție de orele de școală, cursuri, meditații etc. Dar când viața copiilor este programată de alții ei nu învață cum să-și programeze singuri propria viață. Când ei fac constant ceea ce adulții le spun să facă au puține oportunități să descopere și să urmărească ceea ce le place lor să facă – adică să își descopere pasiunile.  Izolarea le-a adus însă oportunitatea de a avea o libertate mai mare de a-și crea propriile activități și de a-și rezolva singuri problemele, astfel încât să-și dezvolte încrederea și sentimentul de independență.

Măsurile de înghețare a anului școlar și posibilitatea ca din septembrie școala să continue tot online reprezintă o amenințare pentru dezvoltarea emoțională, socială și academică a copiilor? Au părinții motive de îngrijorare pentru viitorul educațional al copiilor?

Măsurile de înghețare sunt măsuri de prevenție medicală, însă trebuie găsite soluții pentru întregul sistem social: cine va sta cu copiii, cum vor accesa copiii informațiile academice în sistem coerent și nepărtinitor de evaluare și admisibilitate în noi structuri academice.

Este de dorit evitarea frustrărilor, a inegalității și inechității care ar putea surveni, spre exemplu, din implementarea unor sisteme care să favorizeze această generație, precum găsirea de soluții de admisibilitate valabile doar pentru acest an la institutiile de învățământ, precum liceu, facultate.

Părinții sunt puși în situația de a lua decizii pe termen scurt și de a se adapta la noile schimbări în ceea ce privește educația copiilor. Schimbarea potențialului de educație nu le mai oferă acum, spre exemplu, siguranța că vor mai avea bani să le asigure copiilor accesul la un sistem  performant de învățământ, cum ar fi învățământul din afară sau cel privat. Predicțiile pe termen lung sunt mult mai greu de făcut acum, însă dacă ne vom întoarce la potențialul individual al fiecărui copil și la importanța achizițiilor aptitudinale individuale, ne vom relaxa față de importanța sistemului educațional frecventat de copii. Această criză ne-a focusat mai mult pe individ și mai puțin pe sistem.

Știm că în această perioadă ați deschis prin intermediul proiectului depreHUB și Helpline-ul Anti-anxietate 0374.456.420 pentru a oferi suport psiho-emoțional gratuit pentru persoanele care se confruntă cu anxietate sau atacuri de panică. Ați primit apeluri și din partea elevilor sau studenților? Ce surse de stres și anxietate ați identificat în rândul acestor categorii de persoane?

Am primit și apeluri din partea elevilor sau studenților, însă în randul lor a fost mai slab reprezentată prezența simptomelor de anxietate. Pentru studenții prinși în străinătate îngrijorarea vine din imposibilitatea de a se întoarce acasă și de a sta în familie. Pentru adolescenți a fost mai dificilă adaptarea la noile condiții, iar lipsa libertății de mișcare și restricțiile sociale le-au creat dificultăți în a găsi alte modalități de petrecere a timpului.

Laurențiu Mușoiu
Laurențiu Mușoiu
Laurențiu Mihail Mușoiu lucrează în presa centrală din anul 2008. Din anul 2018 lucrează la “România liberă”. A absolvit Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării din cadrul Universității din București. Deține un master în Cercetare în Științele Comunicării. Este, de asemenea, profesor pentru învățământul primar și preșcolar.
Cele mai citite

Premiul GDS a fost acordat Comunității Declic

Premiul Grupului pentru Dialog Social(GDS) pe anul 2023 a fost decernat marţi Comunităţii Declic, în cadrul unei ceremonii care s-a desfăşurat la sediul GDS,...

Viceprimar al sectorului 3, plângere la DNA, împotriva lui Robert Negoiță

Lucian Judele, viceprimarul Sectorului 3, a mers, astăzi, la Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA), unde a depus o plângere împotriva lui Robert Negoiţă, pe care...

Mii de persoane cer demisia la Budapesta premierului Viktor Orban după un caz de corupție

Mii de persoane au manifestat marţi la Budapesta pentru a cere demisia premierului Viktor Orban, după difuzarea unei înregistrări audio care pretinde să dovedească...
Ultima oră
Pe aceeași temă