Sursele politice mai spun că modificările Codurilor Penale voi fi în concordanţă cu deciziile Curţii Constituţionale a României. CCR a constatat, pe 22 iunie 2017, că dispoziţiile articolului 15 din Legea nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, raportate la art.132 din acelaşi act normativ, cu referire la infracţiunea de abuz în serviciu, sunt neconstituţionale.
Plecând de la aceste premise, Curtea a observat că dispoziţiile art.15 din Legea nr.78/2000 prevăd că tentativa la infracţiunea prevăzută în art.132 din acelaşi act normativ se pedepseşte, fără a se face nicio distincţie în funcţie de modalităţile de săvârşire a infracţiunii de abuz în serviciu.
Curtea a constatat că Legiuitorul, prin modul de reglementare a dispoziţiilor art.15 din Legea nr.78/2000, a urmărit o incriminare şi o sancţionare a infracţiunii prevăzute de art.132 din acelaşi act normativ în forma tentată chiar şi în modalitatea săvârşirii acesteia printr-o inacţiune. Or, un adevăr fundamental admis este acela al imposibilităţii comiterii unei tentative în cazul unei infracţiuni săvârşite în modalitatea inacţiunii, acest lucru fiind contrazis prin prescripţia normativă. Curtea a constatat că modalitatea de reglementare a dispoziţiilor art.15 din Legea nr.78/2000 creează premisa normativă necesară pentru ca aplicarea acesteia să implice recurgerea la procedee arbitrare, ceea ce contravine prevederilor art.1 alin.(5) din Constituţie.
În ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunii prevăzute de art.132 din Legea nr.78/2000 în varianta comisivă, Curtea a constatat că legiuitorul, prin norma criticată, a pus pe acelaşi plan activităţi care constituie un început de executare (tentativa), din perspectiva infracţiunii prevăzute de art.132 din Legea nr.78/2000, cu fapta în formă consumată, din perspectiva infracţiunii de abuz în serviciu în varianta tip, prevăzută de art.297 din Codul penal.
Cu alte cuvinte, infracţiunea consumată de abuz în serviciu, prevăzută de dispoziţiile art.297 din Codul penal, se identifică cu forma tentată a infracţiunii prevăzute de art.132 din Legea nr.78/2000, menţionează CCR. Potrivit CCR, spre deosebire de celelalte infracţiuni cuprinse în Secţiunea 3 a Capitolului 3 din Legea nr.78/2000, infracţiunea cuprinsă în art.132 din Legea nr.78/2000 nu reprezintă o infracţiune calificată prin scop. “Textul conţine o condiţie – obţinerea de către funcţionarul public, pentru sine ori pentru altul, a unui folos necuvenit – a cărei îndeplinire, dacă şi celelalte elemente constitutive sunt îndeplinite, determină constatarea săvârşirii infracţiunii prevăzute de acesta, în forma consumată. Astfel, infracţiunea prevăzută în art.132 din Legea nr.78/2000 reprezintă o infracţiune de rezultat, nefiind calificată prin scop”, menţionează CCR.
CCR consideră că. deşi Legiuitorul a reglementat pedepsirea formei tentate, tocmai prin modul în care a fost legiferată, este exclusă posibilitatea săvârşirii tentativei la infracţiunea prevăzută de art.132 din Legea nr.78/2000. Curtea a constatat, astfel, că acest fapt determină imposibilitatea persoanei în cauză de a-şi adapta conduita la prescripţia normativă, ceea ce contravine prevederilor constituţionale ale art.1 alin.(5).
