Interviu cu Kelemen Hunor: UDMR nu are nevoie de un cod moral

În ceea ce-i privește pe parlamentarii UDMR acuzați de conflicte de interese, Uniunea nu va lua niciun fel de măsuri și va lăsa lucrurile să curgă. Kelemen explică, pe de altă parte, că UDMR nu are “nevoie” de un “cod moral” și că sunt suficiente standardele de selectare a candidaților.

Share

Sabina Fati 0 comentarii

Actualizat: 29.10.2015 - 13:50

Președintele UDMR, Kelemen Hunor, nu crede că în perioada în care era coleg de guvern cu Gabriel Oprea (2009-2012) acesta ar fi folosit în scop personal elicoptere din dotarea MApN. Despre proiectul Legii votului prin corespondență, Kelemen susține că este “un proiect făcut prost”, neconstituțional din mai multe puncte de vedere. 

Liderul UDMR este de părere că Parlamentul n-ar trebui să se grăbească să adopte legea anul acesta, deoarece pentru alegerile generale e suficientă legislația în vigoare. Kelemen Hunor spune că România nu poate copia pur și simplu o lege a votului prin corespondență care funcționează eficient într-o altă țară fiindcă “nu putem copia toată societatea și întreaga mentalitate nu poate fi strămutată dintr-o țară în alta”, iar administrația românească nu funcționează eficient. În ceea ce-i privește pe parlamentarii UDMR acuzați de conflicte de interese, Uniunea nu va lua niciun fel de măsuri și va lăsa lucrurile să curgă. Kelemen explică, pe de altă parte, că UDMR nu are “nevoie” de un “cod moral” și că sunt suficiente standardele de selectare a candidaților.

Ați fost coleg de guvern cu Gabriel Oprea mai bine de 4 ani, îl cunoașteți bine?

Kelemen Hunor: Nu-l cunosc foarte bine, în sensul că nu ne-am petrecut niciodată timpul liber împreună.

S-a discutat vreodată în Guvernul Boc sau mai apoi în Guvernul Ponta, când erați și dvs. membru, despre faptul că Gabriel Oprea folosea elicopterele din dotarea MApN – era ministrul Apărării – în scopuri personale?

K.H.: Nu.

Nici măcar neoficial? Apăruseră și unele dovezi în acest sens în presă.

K.H.: Nu. Nici n-am văzut și nici n-am auzit nimic, deci nu pot confirma nimic. Nici nu cred acest lucru. Cred că ministrul Apărării folosește și elicopterul, dar nu în scopuri personale. De exemplu, dacă merge la Arad, la un exercițiu militar comun cu americanii, bănuiesc că se deplasează cu elicopterul.

Era vorba despre un drum cu elicopterul la o ședință UNPR care se ținea la Deva.

K.H.: N-aș putea să confirm așa ceva. Nu l-am văzut pe Gabi Oprea într-o astfel de situație.

În cazul accidentului în care polițistul care-i deschidea drumul lui Gabriel Oprea a murit, credeți că ministrul ar trebui să-și dea demisia?

K.H.: Eu nu sunt consultantul politic al domnului Oprea pentru a-i da sfaturi. Eu aș fi făcut un pas înapoi, cel puțin până la finalizarea anchetei, și aș fi revenit după.

Ați spus că proiectul Legii votului prin corespondență este neconstituțional, dar neavând de partea dvs. niciun partid, nu puteți strânge suficiente semnături pentru a-l contesta la Curtea Constituțională. Ce puteți face?

K.H.: Deocamdată am depus toate amendamentele, pe care le-am folosit și la Senat. În primul rând, spunem că la alegerile parlamentare de anul viitor este asigurat dreptul la vot pentru fiecare cetățean, inclusiv pentru cei care trăiesc în străinătate: există Circumscripția 43, cu 2 senatori și 4 deputați, după o înregistrare pentru fiecare 100 de votanți se înființează o nouă secție de vot, conform legii, deci nu se pune problema cozilor și a înghesuielilor, dacă organizarea este bună. Fiecare poate vota individual într-o cabină, deci secretul și siguranța votului sunt asigurate. Pentru alegerile prezidențiale lucrurile nu sunt asigurate și noi am propus ca în acest nou proiect de lege să vorbim despre scrutinul prezidențial: în acest caz există un singur colegiu electoral, colegiul național, fiindcă se alege în toată țara, apoi Constituția stabilește că președintele este responsabil și pentru diaspora, ca atare e nevoie să găsim o soluție în acest scop, pentru care avem suficient timp să gândim ceva serios. În actualul proiect de lege sunt câteva aberații serioase, dincolo de faptul că este neconstituțional, este și neaplicabil. Spre exemplu, la Art. 13 se spune că cei care s-au înregistrat și vor să voteze prin corespondență pot să-și tipărească singuri buletinul de vot.

În statele în care există Legea votului prin corespondență, într-adevăr buletinele de vot au anumite elemente de siguranță. Mulți critici susțin că acest proiect de lege este în mod voit croit să fie anticonstituțional. Sunteți de aceeași părere?

K.H.: Nu, e doar un proiect făcut prost. Spre exemplu, în străinătate românii vor putea vota la alegere fie prin corespondență, fie în mod direct, ceea ce este discriminatoriu față de cei din țară. România nu este pregătită din punct de vedere administrativ pentru un astfel de sistem, aduceți-vă aminte că nu se știe exact câți votanți sunt în țară. UDMR crede că nu trebuie să facem astfel de experimente: la fel s-a întâmplat când s-a trecut la votul uninominal și atunci noi ne-am opus, dar n-am avut suficientă forță pentru a putea opri acea lege. După două mandate, toată lumea și-a dat seama că a fost o greșeală acel sistem uninominal și s-a renunțat.

Totuși, nu sistemul uninominal era greșit, ci forma originală în care a fost adoptat de România. La fel și cu votul prin corespondență, ideea e bună, felul în care se aplică ar putea fi însă problematic.

K.H.: Înseamnă că proiectul nu trebuie votat sau nu trebuie să punem în față acest populism ieftin doar fiindcă anul trecut am avut o problemă cu votul în străinătate. Nu poți rezolva această problemă, care peste un an s-ar putea dovedi o catastrofă: ce faci dacă nu ajung toate voturile la timp și ajung peste trei săptămâni, fiindcă nu poți să controlezi serviciile poștale din toate țările unde trăiesc români? Ce te faci dacă există o diferență de 20 sau 70 de mii de voturi? Cât timp ar trebui să se aștepte pentru definitivarea rezultatelor? Cum vor arăta rezultatele? Ce legitimitate vor avea cei aleși?

Există multe țări în care votul prin corespondență funcționează foarte bine, de foarte mulți ani, oamenii sunt mulțumiți, de ce nu adaptăm un astfel de sistem?

K.H.: Noi putem să copiem o lege, dar nu putem copia toată societatea și întreaga mentalitate nu poate fi strămutată dintr-o țară în alta. Administrația românească nu funcționează eficient.

Pe de altă parte, proporțional cu creșterea numărului votanților români scade și perspectiva UDMR de a intra în Parlament.

K.H.: E un argument fals. Cei care vorbesc despre acest lucru acum, când noi am spus că nu votăm legea și că încercăm să facem o contestație la Curtea Constituțională, ori nu înțeleg fenomenul votului prin corespondență, ori nu vor să recunoască faptul că este o greșeală și caută să găsească false pretexte împotriva UDMR. Noi am calculat că dacă anul viitor vor veni 500 de mii de voturi în plus din străinătate, pe baza acestui potențial sistem, noi trebuie să aducem în plus 25 de mii de voturi.

Nu e chiar atât de simplu.

K.H.: Avem și noi votanți în străinătate. Nu aceasta este problema.

Indiferent de forma legii, matematic a votului prin corespondență funcționează vrând-nevrând în defavoarea UDMR, pentru că relevanța Uniunii scade cu cât votul va fi mai simplu, cu cât vor veni mai mulți oameni la vot.

K.H.: Nu cred că cineva a gândit ca această lege să fie anti-UDMR, cum nici legea votului uninominal nu a fost proiectată în acest fel.

Fără să fi fost gândită în acest fel, legea votului prin corespondență poate avea în final acest efect: anti-UDMR.

K.H.: Da, poate fi, dacă noi nu aducem voturi din străinătate. Dar de ce credeți că nu putem aduce 25 de mii sau 50 de mii de voturi? Fiindcă și maghiarii trăiesc dincolo de granițe, în Ungaria, în Austria, în Italia. Proporțional vom profita și noi de acest sistem.

Nu puteți să negați că un dezavantaj tot există.

K.H.: Numai dacă nu facem nimic și nu aducem nici un vot.

Orice ați spune, e mai greu pentru UDMR să adune voturi, decât pentru partidele românești.

K.H.: Acest argument că ne este mai greu să strângem voturi este doar pe locul 10, înainte de acest argument există alte nouă motive legate de principii, de constituționalitate, de metode.

De ce nici un partid nu este entuziast în introducerea votului electronic. N-ar fi fost mai simplu să se discute la pachet cu cel prin corespondență?

K.H.: Se poate discuta, dar nu se poate ajunge la un rezultat. În România nici măcar semnătura electronică nu poate fi folosită. Fiecare Guvern a promis, dar nu a pus în practică. În același timp nu există nici încrederea în instituțiile statului. Am stat de vorbă cu un coleg din conducerea PNL, nu vă pot da numele, și l-am întrebat de ce nu e suficientă legea alegerilor recent votată, care asigură universalitatea votului atât în țară, cât și în afară. Mi-a spus: “nu suntem convinși că PSD nu va fura voturi”. L-am întrebat mai departe, “în acest caz ce vă garantează că votul prin corespondență va fi corect”, mi-a răspuns că “nimic” și că “există o presiune publică”. Nu se pot face legi sub presiune sau pornind de la premisa că celălalt sigur va fura.

Se mai fură voturi în România?

K.H.: N-am nici un fel de date.

Legea votului electronic de ce n-ar fi actuală?

K.H.: Pentru că 47 la sută dintre români trăiesc în mediul rural. Cred că astfel de experimente pentru societatea românească sunt periculoase și greu de administrat.

Vreți să spuneți că suntem prea înapoiați?

K.H.: Nu suntem suficient de dezvoltați: din punctul de vedere al infrastructurii, al mentalității, al încrederii…
E prea curând pentru 2015, nu ai cum să asiguri și corectitudinea procesului electoral. Exclus.

Laszlo Tokes spunea recent că nu se poate conta pe UDMR în cauza autonomiei. De ce credeți că e dezbinată comunitatea maghiară?

K.H.: Nu e dezbinată, dar în capul eurodeputatului Tokes există încă o ruptură uriașă. Dl. Tokes spune de 25 de ani același lucru fără să se poată impune în politică: este eurodeputat în alt stat. Noi cu toate greșelile noastre și cu toate eforturile am adunat 86-89 % din voturile exprimate de maghiari. Acest lucru nu înseamnă scindare. Suntem obișnuiți cu astfel de afirmații: el spune și noi facem ceea ce trebuie să facem.

Și ce faceți? Zilele trecute a fost declanșată acțiunea “luminarea hotarelor Ținutului Secuiesc”. UDMR nu ia parte oficial la astfel de acțiuni, dar nu mai vorbește nici despre autonomia culturală sau cel puțin nu o face în zona parlamentară. E un semn că s-a ajuns la un anumit grad de mulțurmire în interiorul UDMR?

K.H.: N-am mai discutat despre această lege pentru că nu putem să avem o majoritate pentru trecerea ei. Putem discuta dacă vrem să cadă. Eu nu vreau să fie respinsă, așa că mai bine aștept. Am avut însă conferințe și seminarii cu participarea intelectualilor, mai cu seamă din sfera academică în care am discutat încercând să modificăm prejudecățile și stereotipurile. Încercăm să-i convingem că nu e nici un pericol nici autonomia regională, nici cea culturală.

Ați fost la putere zece ani și nu ați reușit să vă convingeți partenerii de guvernare să treacă legea autonomiei culturale. Cum puteți explica această eficiență comunității maghiare?

K.H.: Este un argument cu care vin și radicalii maghiari, dar trebuie înțeles că pentru anumite proiecte se poate face majoritate și pentru altele nu. Trebuie să prioritizezi agenda și în funcție de acest lucru poți sau nu să faci alianțe. Guvernul Tăriceanu a asumat de exemplu acest proiect și l-a trimis în Parlament. A existat, deci, o coaliție în care s-a pregătit un astfel de proiect asumat de guvern. În alte diferite coaliții am reușit să contribuim la consolidarea statului de drept, am obținut destule lucruri pentru comunitatea maghiară, ceea ce nu înseamnă că nu suntem în continuare preocupați. Cred că dacă vrei să faci politică trebuie să participi și la guvernări și să înțelegi că cu 5-7% UDMR nu poate să impună tot ceea ce-și dorește.

Faptul că în 10 ani de guvernare nu ați reușit înseamnă că partenerii pe care i-ați avut v-au păcălit?

K.H.: Nu e vorba de păcăleală. Dacă au făcut-o, acest lucru s-a întâmplat în perioada 2007-2008, când a ajuns acel proiect de lege în Parlament: PDL a ieșit de la guvernare sau a fost dat afară, depinde de unde privești, și când au ajuns în opoziție au refuzat să voteze acest proiect cu care fuseseră de acord până atunci. După aceea nu a mai existat niciodată, nici din partea Guvernului Boc nici din partea Guvernului Ponta, promisiunea că vor vota acest proiect de lege.

UDMR a fost mereu împotriva Legii ANI, chiar înainte de adoptarea ei; între timp, există o listă cu parlamentari, inclusiv din UDMR, care și-au angajat rudele apropiate la cabinetele lor. Cel mai cunoscut a devenit Kelemen Attila, care susține că și-a angajat soția fiindcă nu avea cine să-l ducă săptămânal la aeroport. Ar trebui să-și dea demisia acești oameni, ce faceți cu ei?

K.H.: Nu facem nimic. În perioada în care s-a întâmplat legislația nu era clară. Pe urmă, ei au un argument, fiindcă au trimis documentele la Parlament, iar cei de la Resurse Umane ar fi trebuit să le spună că nu aveau voie să facă acest lucru.

Cred că, de pildă, Kelemen Attila era perfect conștient că-și angaja nevasta, nu avea nevoie să-i spună de la Personal.

K.H.: Toți în această situație vor urma toate procedurile, fie contestă, fie rămâne decizia ANI și ei suportă rigorile legii. Orice ar fi, este vorba despre o procedură legală și noi nu vom interveni.

Nu interveniți, fiindcă nu aveți standarde morale în UDMR?

K.H.: Ba da.

Sau aceste standarde nu includ și chestiunile de integritate?

K.H.: De când legea e foarte clară nimeni nu și-a angajat rudele. Este vorba despre fapte petrecute între 2004-2008 și 2008-2012.

Legea funcționa deja în aceste etape?

K.H.: Da, dar ulterior a fost modificată. În această situație nu se află doar UDMR, sunt oameni din toate partidele. Eu le-aș fi recomandat tuturor colegilor să nu-și angajeze rudele, chiar în perioada în care nu exista lege. Acum ce să le mai facem? Nu le putem lua mandatul înapoi. Cu toată această listă de integritate, UDMR continuă să rămână formațiunea cu oamenii care au cele mai puține probleme cu legea. Știu că există o tendință de a ne pune pe noi în colțul negru, dar viața aduce mereu alte dovezi.

Dar codul dvs. moral ce spune despre această situație?

K.H.: Nu avem un cod moral votat.

Nu aveți, cu alte cuvinte, standarde morale?

K.H.: Avem standarde când votăm candidații, înainte de alegeri, dar un Cod general nu am votat fiindcă nu cred că avem nevoie de un cod moral. Vedeți ce se întâmplă cu codurile votate sub forma unor mari spectacole. Nu un text moral te face mai bun.

Citește totul despre:

Comentarii