Mutarea lui Basescu are toate atuurile pragmatismului politic. Asezonat cu acel cinism care ii face pe admiratorii sai neconditionati sa exclame: “Ce lovitura maiastra, ce strateg, ce jucator de clasa!” Dintr-o singura lovitura presedintele si-a asigurat votul in Parlament pentru doua chestiuni de maxim interes pentru el: seful SRI si legile securitatii nationale. Santajul liberal cu boicotarea votului in lipsa unor consultari pe o persoana agreata de ei risca sa se transforme intr-o ambuscada cu mari pierderi de imagine. La fel, legile sigurantei elaborate in laboratoarele Palatului Victoria si care fac din Basescu un contopist la cheremul serviciilor dominate de premier nu puteau fi blocate decat cu ajutorul PSD. Din aceste puncte de vedere manevra presedintelui are toate sansele de reusita si se poate spune ca ea este rezultatul blocajelor instrumentate de PNL.
Grave sunt insa semnalele politice. Pentru prima oara PNL-ului i s-a transmis un mesaj clar, acela ca poate fi oricand scos pe tusa, prin configurarea unei alte majoritati parlamentare. Asta nu va face decat sa dea apa la moara radicalilor partidului, care acum zece zile cereau intempestiv retragerea de la guvernare. In contextul de acum se prefigureaza a fi singura solutie, doar ca de data aceasta este partial impusa. Aflat in plin proces de epurari politice, PNL se vede fortat sa ia cat de curand o decizie si sa inceapa cautarea propriului candidat, proces deloc simplu in penuria de figuri credibile si carismatice.
In al doilea rand, presedintele a dat un semnal de bunavoita asa-zisei aripi reformatoare din PSD, Maior fiind parte a grupului de la Cluj, sustinator pragmatic a lui Mircea Geoana. Cu alte cuvinte, Basescu se insoteste cu “baietii buni” din PSD, lor, si nu celor care isi strica ochii lecturand dosare la DNA, le da girul presedintele. Asteptand, in schimb, reciprocitate si atunci cand se va ridica problema declansarii alegerilor anticipate. Dupa cum este de asteptat, PNL nu isi va schimba atitudinea de respingere a anticipatelor, context in care o intelegere cu “reformistii” din PSD ar putea fi salvatoare.
Daca mesajul numirii la sefia SRI s-ar opri aici, s-ar putea spune ca intra in logica jocului politic, unul riscant, e adevarat, dar inteligibil. Problema este insa ca aceasta noua etapa a meciului Basescu-Tariceanu a atins o institutie complet nereformata, tributara unor deprinderi securistice, guvernata ani in sir de PSD, pastratoare a unor secrete al caror miros urat pluteste bine directionat peste clasa politica si societatea civila. Electoratul Aliantei a asteptat cu destula rabdare o reformare a SRI, o completa desecurizare, raspunsuri fata de numarul dosarelor arse, cosmetizate sau secretizate. Astepta orice altceva decat o continuitate a PSD-ului la SRI, consecinta previzibila fiind intarirea structurilor dupa cele cateva momente de deruta. Dar, cum Traian Basescu nu pune pret prea mare pe societatea civila, pe intelectuali si alti fitosi de acest gen, normal ca nu a luat in calcul reactia electoratului fidel Aliantei. Caruia s-ar putea sa-i pese, moralist si taliban cum il stim, ca PSD ajunge la putere nu la Agentia Veterinara, ci taman la SRI.
Totodata, a devenit clar ca deciziile la cel mai inalt nivel nu se iau decat in raport de unul dintre palate. La fel a fost cu retragerea liberala a trupelor din Irak. Acum vedem ca trupele se retrag, via SRI.
