Declaratia premierului Tariceanu ca va demisiona dupa intoarcerea sa de la Bruxelles prelungeste doar suspansul crizei guvernamentale. Nici alegerile anticipate, nici formarea unui alt guvern “mai serios”, dorita cu multe subintelesuri de opozitia pesedista, nu sunt mai sigure la sfarsitul acestei saptamani decat au fost la inceputul ei. Nici macar medierea presedintelui nu pare incheiata deoarece, conform spuselor sale prealabile, se mai asteapta reactia Curtii Constitutionale la votul din Parlament. Potrivit scurtului comunicat de presa al Presedintiei, Traian Basescu considera ca nu “s-a gasit o formula magica de promovare a articolelor esentiale pentru o reforma profunda a Justitiei”. Daca articolele respective nu pot fi promovate deoarece nu exista, vor fi celelalte promulgate? Comunicatul nu raspunde la aceasta intrebare, dar in acelasi timp constata ca atitudinea premierului este “justificata”. Comunicatul de presa al Presedintiei si declaratia premierului sunt doar luari de pozitie, reactii la votul Parlamentului, si nu tin loc de promulgare a unei legi schioape, cum a denumit-o doamna Mona Musca, nici loc de demisie, nici de calendar ce declanseaza procesul alegerilor anticipate. Ne aflam inca in zona confruntarilor politice prealabile si nu a actelor decizionale. Ce mai urmeaza? Daca n-ar fi potopul sa complice toate calculele politice, am putea face pronosticuri. Asadar, ne vedem saptamana viitoare. Va fi convocata o noua sesiune extraordinara a Parlamentului pentru votarea demisiilor necesare sau totul se va amana dupa vacanta? Se va duce si vacanta parlamentara pe apa sambetei? Intrucat nici vremea nu este favorabia concediilor, mai bine s-ar recurge la o sesiune suplimentara, ca tot este stare de urgenta atat pentru politica, cat si pentru inundatii, plus tocul de legi legate de scadentele europene. Totul se desfasoara ca si cum cineva, undeva mai asteapta altceva decat un scenariu de criza. Oare suntem in plina tocmeala publica, in care fiecare parte o invita pe cealalta sa mai lase din pret? Aparent, se mai inscrie o noua pagina in tratatul de bizantinism politic, care la noi e o carte deschisa inceputa de mult, dar nu terminata. Pana nu se trece de la declaratii de intentie si pozitie la acte, nu putem vorbi de declansarea efectiva a crizei guvernamentale. Doar institutia in cauza afirma ca functioneaza din plin pentru indeplinirea sarcinilor urgente legate de inundatii si de integrarea europeana. In aceste conditii, oricat ar parea de paradoxal, singura formatie perplexa pare sa fie opozitia pesedista. Domnul Geoana pune partidul pe picior de razboi, domnul Nastase se lupta pentru a fi in centrul dezbaterii privind un nou guvern si nici unul, nici celalalt nu pot prezice ce rol ar putea avea domnul Ion Iliescu intr-o viitoare campanie electorala. Iar domnul Ion Iliescu a inceput iar sa vorbeasca de parca ar fi presedintele PSD si nu doar al unui grup parlamentar. Cea mai buna miscare pentru ambele tabere ar fi sa-l propuna pe domnul Iliescu ministru al Justitiei in noul guvern si sa-l trimita la Bruxelles sa apere cauza reformei in noua sa formulare parlamentara. Ii va fi oferita in acest fel si o modalitate de a scapa de ancheta privind mineriadele.
“R.L.”
