Orice contribuabil are dreptul sa afle ce activitati desfasoara aceia pe care i-a ales sau care au fost propulsati in functii inalte tocmai prin votul sau. Este vorba de liberul acces la informatiile de interes public – reglementat de Legea nr. 544 din 2001 -, prin care cetatenii, societatea civila si presa sa poata exercita o forma de control asupra demnitarilor. Din pacate, autoritatile si institutiile vizate ignora de multe ori acest drept al contribuabililor pentru a nu se putea vedea risipa banului public.
Sa-i luam, de exemplu, pe parlamentari. Alegatorii pot afla, potrivit legilor in vigoare, nu doar ce legi au fost adoptate, ci si cum le sunt cheltuiti banii pentru aceasta. Cu alte cuvinte, cat ne costa un deputat sau un senator, de cate ori vine la sedinte si de cate ori chiuleste, pe unde se plimba, cica in interes de serviciu, si alte asemenea informatii. Desi au obligatia, conform legilor, de a furniza astfel de date, alesii refuza sau ofera informatii incomplete ori interpreteaza prevederile actelor normative dupa bunul plac. In acest caz, singura varianta este actionarea in justitie pentru ca instanta sa oblige la respectarea legilor.
Senatul – campion la procese si la secretizare
Dintre toate institutiile publice, Senatul este campionul indubitabil la procese intentate din cauza lipsei aproape totale de transparenta. Camera Superioara a Parlamentului are o batalie in instanta pierduta, doua in curs de desfasurare si una pe cale de a fi declansata, “adversari” fiind Institutul pentru Politici Publice (IPP) si Centrul pentru Resurse Juridice (CRJ). Toate procesele au pornit de la faptul ca mai-marii Senatului considera secret modul in care toaca banii publici si refuza, cu inversunare, sa respecte legea.
Primul proces cu IPP, care a si fost pierdut de Senat, a vizat lipsa de transparenta in ceea ce priveste discutiile purtate in Biroul Permanent (BP). Reprezentantii institutului au cerut sa se faca publice, dupa cum este normal, stenogramele acestor discutii, in conditiile in care in BP se iau toate deciziile legate de cheltuirea banului de la bugetul de stat, de la deplasari in tara si in strainatate, la deconturi, investitii si achizitii publice. Senatul nu a catadicsit sa faca asta, insa instanta a dat dreptate IPP.
Un alt demers care s-a impotmolit in opacitatea conducatorilor Camerei Superioare a vizat obtinerea cheltuielilor defalcate pe senator si pe capitole bugetare, pentru perioada 2000-2004. Institutul voia sa realizeze o centralizare a acestor date, asemenea celei facute pentru Camera Deputatilor. Si in cazul deputatilor a fost nevoie de chemare in instanta pentru a obtine datele cerute, dar eforturile au meritat, pentru ca asa contribuabilul roman a putut afla, de pilda, ca anul fostului deputat Constantin Nita avea… 492 de zile. Nu de alta, dar atat a decontat alesul ca zile de cazare! Revenind la Senat, reprezentantii acestei camere au refuzat la randul lor sa ofere datele cerute, astfel ca IPP a actionat in instanta, procesul fiind inca pe rol.
Tot institutul intentioneaza sa dea Senatul in judecata si pentru refuzul de a da copii ale cererilor alesilor de motivare a absentelor. Nu de alta, dar timpul trece, leafa merge, iar legile se afla de multe ori in impas tocmai din cauza chiulului. “Noi am cerut nume si ei ne-au spus ca acestea sunt informatii personale. Senatul este un monument de netransparenta”, ne-a declarat coordonatorul de proiect al IPP, Violeta Bau.
Si Centrul pentru Resurse Juridice a vrut sa afle cum sunt cheltuiti de Senat banii contribuabililor. Degeaba! CRJ a dorit o situatie cu deconturile alesilor pentru deplasarile in tara si strainatate si cu prezenta la sedinte in cursul anului 2004. Centrul a mai incercat sa afle si “lucruri interzise”, precum indemnizatia primita de senatori si creditele angajate in numele Romaniei. In luna noiembrie a anului trecut, instanta a dat castig de cauza CRJ, dar numai pentru deconturi si prezenta, pentru credite fiind invocate “interese comerciale”, iar pentru indemnizatii… caracterul “personal” al datelor cerute. Cu alte cuvinte, banii pe care-i incaseaza lunar un senator pentru a chiuli de la sedinte sau pentru a motai in fotoliile din piele sunt “date personale”, pe care nu trebuie sa le cunoasca muritorul de rand.
Camera Deputatilor – pe locul II
Ca intr-un concurs de genul “care Camera este mai putin transparenta”, Camera Deputatilor are si ea un proces cu IPP, dupa cel pierdut in 2004. De data aceasta este vorba de eternul chiul al alesilor, pe care institutul si-a propus sa-l monitorizeze mai indeaproape, cerand listele de prezenta si informatii legate de motivarea absentelor, dupa ce s-a constatat ca, de exemplu, deputatul PSD Ovidiu Musetescu a lipsit la aproape toate sedintele si a fost acoperit de colegi. Nu numai ca nu au fost comunicate datele cerute, publice de altfel, dar alesii s-au si ofuscat nevoie mare, cum ca le-ar fi stricata imaginea.
Nici SGG nu sta prea bine la capitolul transparenta
IPP a mai dorit sa afle care este situatia alocarii locuintelor de serviciu pentru demnitari si functionari. S-a adresat Secretariatului General al Guvernului (SGG), care supervizeaza alocarea acestor locuinte de catre RAPPS, cerand lista persoanelor care au beneficiat si beneficiaza in continuare de locuinte din fondul regiei, cu adrese, costuri de intretinere si alte date asemenea. “Ne-au dat intr-un tabel separat numele tuturor demnitarilor, un alt tabel cu adrese, un alt tabel cu imbunatatiri si costuri, plus un teanc de cereri individuale de atribuire a unei locuinte, adresate RAPPS sau SGG, doar ca numele si functia acestora erau innegrite. Ni le-au trimis, probabil, in bataie de joc, ca tot nu aveam ce face cu ele”, ne-a spus Violeta Bau. Nu au fost “deconspirate” nici macar numele celor care nu mai detineau la momentul respectiv statutul de demnitar, dar stateau bine mersi in locuinte de serviciu. Un astfel de caz rezulta din nota nr. 1327/2005 a SGG, prin care se aproba transformarea unui contract de inchiriere in… conventie de cazare pentru un apartament de pe str. Mihai Eminescu, sector 1, Bucuresti. Desi recunoaste ca persoana “nu mai indeplineste calitatea prevazuta de lege” pentru a beneficia de o locuinta de serviciu, SGG precizeaza ca apartamentul ramane ocupat “pana la rezolvarea situatiei locative a doamnei “X”, urmand ca aceasta sa faca demersurile necesare in acest sens”. Cu alte cuvinte, ce conteaza ca nu are dreptul, misterioasa doamna X merita sa stea in buricul Bucurestiului pana isi rezolva situatia locativa!
O alta situatie grava se refera la atribuirea ilegala, ca locuinta de serviciu, a unor spatii care fac obiectul revendicarii de catre fostii proprietari. Un exemplu in acest sens rezulta din Nota 4277/2005, in care se poate observa cum un apartament dintr-un imobil de pe strada Maria Rosetti din sectorul 2 a ajuns sa fie locuit de catre o persoana (cu nume si statut ilizibil), desi se specifica clar ca imobilul a fost revendicat.
Si in acest caz IPP a intentat proces SGG, aflat in desfasurare, putandu-se concluziona ca locuintele de serviciu reprezinta “inca un examen ratat in materie de transparenta a Guvernului”.
Demnitari care locuiesc ilegal
Lista beneficiarilor de locuinte de serviciu, transmisa de SGG, a cuprins 103 nume, aferente perioadei 2002-2006. Potrivit IPP, printre cei care ocupa astfel de locuinte fara a avea dreptul, deoarece detin apartamente sau case in Bucuresti, se numara deputatul PSD de Valcea Rovana Plumb. Pe cand era presedinta a Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor, a solicitat locuinta de serviciu pe motiv ca “nu detine locuinta personala sau din fondul locativ, intreaga familie, formata din patru persoane, locuind intr-un apartament de doua camere”. Situatia prezentata de aceasta este contrazisa chiar de declaratia acesteia de avere, din care rezulta ca, in momentul depunerii cererii, atat ea, cat si sotul ei detineau proprietati in Bucuresti. Pe aceeasi lista, a beneficiarilor fara drept, IPP ii inscrie si pe senatorul PNL Teodor Melescanu si fostul secretar de stat din cadrul MAE, Teodor Baconschi.
O situatie la fel de interesanta rezulta si in ceea ce priveste locuintele de protocol. Din situatia incompleta comunicata de RAAPPS institutului rezulta totusi ca patru oficiali locuiesc fara a avea dreptul in locuinte de protocol. Este vorba de secretarul Comisiei de control al activitatii SRI din Camera Deputatilor, Ion Stan, de fostul vicepremier Gheorghe Pogea, de fostul ministru Georgiu Gingaras si de fostul procuror general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, Tanase Joita.
Consiliile judetene respecta linia de la centru
Daca la centru nu se omoara institutiile de dragul transparentei, in tara lucrurile de ce ar sta altfel? Ba, in unele cazuri, stau chiar mai rau. Consiliile Judetene Teleorman si Harghita au ajuns, de pilda, in instanta pentru ca nu au vrut sa spuna cum au fost repartizate locuintele de serviciu. CJ Teleorman a raspuns sec “informatiile sunt clasificate”. Sic!
Mai “cooperant”, CJ Harghita a comunicat ca s-au repartizat trei locuinte de serviciu, catre “Functionarul 1”, “Functionarul 2” si “Functionarul 3”. Atat si nimic mai mult!
Raspuns de parlamentar: “Am indurat destul de la acesti mincinosi ordinari”
Ca o dovada a modului in care parlamentarii privesc conceptul de transparenta si societatea civila, redam in cele ce urmeaza extrase din stenograma Biroului Permanent al Camerei Deputatilor, din data de 19 iunie 2006, in care s-a discutat solicitarea legata de motivarea absentelor:
– Victor Ponta (PSD): “Mi se pare ca am indurat destul de la acesti mincinosi ordinari”
– Valeriu Zgonea (PSD): “A transmite o motivare a unui parlamentar face parte din acelasi caracter privat ca si semnatura. Si mie nu mi se pare corect ca maine-poimaine o sa ma intrebe la ce ora am ajuns acasa si dumneavoastra o sa fiti obligati sa puneti un cip in cadrul usii mele sa vedeti la ce ora am ajuns acasa sau cand am intrat…”
– Marton Arpad-Francisc (UDMR): “Aceasta manifestare a acestei asa-zise societati civile (…) a acestor persoane, care zic eu ca nu se pricep la nimic, deci nu monitorizeaza ceea ce se intampla in Camera aceasta… Pentru ca, in mod evident, daca nu ma pricep la nimic, pot sa numar si sa ma uit cine este prezent, pentru ca atata se pricepe si un copil de clasa a patra. (…) Si cea mai buna solutie, din punct de vedere juridic, sa se trezeasca si aceste doamne cu, eventual, 360 de procese pe dreptul fiecarui deputat care a fost lezat in dreptul sau undeva… Cu niste solicitari mai dure si sa vedem daca se castiga in instanta sau se va castiga peste doi-trei ani in CEDO”.
– Lucian Augustin Bolcas (PRM): “Suntem in prezenta unei ofensive de totala rea-credinta indreptate impotriva forului fundamental al democratiei! Este o ofensiva antidemocratica, o taxez ca atare, prin interpretarea de rea-credinta atat a dreptului de acces la informatii de interes public, cat si a activitatii parlamentarilor”.
– Valer Dorneanu (PSD): “Eu am sesizat si in legislatura trecuta tendinte de a excede, de a forta portile legii. Se cer tot felul de date, in numele transparentei, date care necesita organizarea unor structuri de lucru si timp indelungat pentru a se face tot felul de analize. (…) Poate chestorii sau un grup de parlamentari sa revada acele texte si sa le revada in lumina experientei pe care am capatat-o. Pe de alta parte, cred ca trebuie sa ne solidarizam in raspunsurile pe care le dam”.
Legile pe care institutiile publice incearca sa le evite: 544 din 2001 si 52 din 2003
Accesul la informatiile de interes public si transparenta decizionala sunt considerate doua dintre cele mai importante elemente ale unei democratii functionale. Primul element, drept al oricarui contribuabil, este reglementat de Legea nr. 544 din 2001. Iar al doilea, obligatie a administratiei publice, este prevazut de Legea nr. 52 din 2003.
Potrivit Legii 544/2001, prin informatie de interes public se intelege “orice informatie care priveste activitatile sau rezulta din activitatile unor autoritati sau institutii publice”, acestea fiind definite la randul lor exclusiv pe baza utilizarii resursele financiare publice. In caz de refuz, instanta poate obliga autoritatea sau institutia publica sa furnizeze informatiile de interes public solicitate, plangerea urmand a fi judecata in procedura de urgenta si cu scutirea taxei de timbru.
Dupa buget, coane Radule?
De tot rasul sunt si sumele pe care demnitarii le platesc, cu titlul de chirie, pentru a locui in adevarate locuinte de lux. Oricine se uita la ele intelege de ce SGG, RAAPPS si alte institutii ale statului tin cu dintii de informatii, sfidand interesul public:
Ministrul suspendat al Apararii, Teodor Atanasiu Ð la 6 camere doar 890.000 lei vechi (echivalentul a circa 33 dolari)
Ministrul Administratiei si Internelor, Vasile Blaga Ð la 5 camere (440 mp) doar 915.000 lei vechi (adica 34 de dolari)
Vicepresedintele Senatului Teodor Melescanu Ð la 3 camere doar 710.000 lei vechi (adica 26 de dolari).
De mentionat ca ocupantii acestor locuinte de lux nu platesc intretinere!
