Un elementar minim bun-simt ar spune ca cetatenii unei tari, respectiv cetatenii Romaniei, asteapta ca cei care-i conduc – elita politica, “demnitarii poporului”, cum le place lor insile sa se intituleze – sa fie seriosi si responsabili. Responsabilitatea si seriozitatea insa nu mai sunt acum decat doua cuvinte “decazute” din dreptul lor de a avea o semnificatie, un miez, nu mai sunt decat doua cuvinte care provoaca rasul, respinse ca fiind clisee gaunoase ale limbii de lemn.
Pornind de la acelasi minim bun-simt, oamenii isi imagineaza ca cei care ii conduc, cei pe care-i vad in fiecare zi la televizor, ministri, parlamentari, presedinti, sefi de partide, sunt apasati de grijile tarii, nu dorm noaptea cautand solutii pentru mai-binele comun, sunt seriosi, sunt dedicati serviciului public in care se afla.
Cum insa intotdeauna este o mare diferenta intre aparenta, acei seriosi si responsabili care apar zi de zi pe televizoare si se bat cu pumnii in piept ca mor de grija poporului conduc Romania intr-o maniera foarte personala, marca inregistrata pe malurile Dambovitei: prin SMS.
“Vasile, diseara-l atacam pe Tariceanu!”
Se vede treaba ca pentru a ajunge mare lider politic in ziua de azi ai nevoie de un telefon cat de cat performant si de dexteritate la tastat mesaje scrise. Unul dintre cei care au ridicat SMS-ul la rang de politica de partid este presedintele PD Emil Boc. Boc, izolat la Cluj, conduce partidul prin SMS-uri trimise liderilor PD de la Bucuresti. Neputand tine pasul cu evolutiile politice spectaculoase, seful democratilor, care, deja depasit de situatie, face naveta intre Primaria Cluj si sediul PD din Bucuresti, le comunica lui Videanu, Blaga sau Cezar Preda liniile de actiune politica prin SMS.
Premierul Tariceanu nu prea scrie SMS-uri, dar in schimb primeste. Cand este in sedinta, neputand sa raspunda la telefon, citeste, de foarte multe ori, probabil cu mare neplacere, SMS-uri de genul “Basescu a declarat la Antena 3 ca regreta ca v-a numit in functie”. Un lider al PNL priceput la SMS-uri este presedintele Camerei Deputatilor, Bogdan Olteanu. Si el primeste mesaje informative de genul celor pe care le primeste Tariceanu, adica in cea mai mare parte referitoare la ultimele declaratii sau actiuni ale presedintelui Basescu, aceste fiind dupa cum se stie subiectul predilect de discutii si dezbateri in randurile liberalilor.
La PSD, fiind un partid mai mare si mai “complex” din punct de vedere al competitiei interne, SMS-urile curg in mai multe directii. Cea mai productiva, care il irita cel mai tare pe Mircea Geoana, este cea dinspre membrii conducerii catre presa, ziaristii fiind instiintati on-line de liderii care participa la o sedinta in legatura cu ce spune si ce face Geoana. O alta destinatie a SMS-urilor in timpul sedintelor este catre ceilalti pesedisti care nu participa la respectivele sedinte. Si acestea, cu citate fidele, reproduc, de cele mai multe ori, tot declaratiile si activitatea lui Geoana.
Dar Mircea Geoana insusi, dupa modelul Boc, isi conduce partidul prin SMS. Seful PSD pleaca foarte des in SUA (desi nici cand se afla in tara nu este de gasit pentru colegii sai altfel decat pe SMS), asa ca ii dirijeaza pe cei ramasi in Kiseleff prin mesaje: “Convocati conferinta de presa cu tema motiune de cenzura” sau “Atacati-l pe cutare”. La PSD, un partid animat de o deplina armonie si prietenie intre membri si mai ales intre sefi, SMS-urile sunt folosite si in scopuri “colegiale”. Astfel, Viorel Hrebenciuc a fost subiectul unor astfel de SMS-uri trimise de apropiatii lui Adrian Nastase catre toata lumea, de la PSD si de la presa. SMS-ul, difuzat dupa ce intre cei doi a aparut un conflict ireconciliabil, spunea ca “Hrebenciuc a povestit la Tusnad, la o masa cu mai multi, ca-l va distruge pe Nastase”. Lui Victor Ponta ii place sa butoneze telefonul, mai ales cand este “sechestrat” ore intregi pe scaunul de secretar de sedinta la Camera Deputatilor si se plictiseste, seful tinerilor pesedisti umplandu-si timpul cu SMS-uri trimise colegilor din sala.
Guvernul – negociat pe SMS
De foarte multe ori, insisi politicienii se mira de rapiditatea cu care ceea ce se discuta intr-o sedinta secreta, dincolo de usile inchise, “transpira” in presa, uneori instantaneu. Explicatia sta chiar in faptul ca ei folosesc telefonul si mai ales SMS-urile pentru a lua si pentru a-si comunica cele mai importante decizii. “Facerea” guvernului Tariceanu, dupa castigarea alegerilor de catre Alianta, a intrat de altfel in folclor, prin faptul ca “s-a nascut” pe telefon, liderii celor patru partide din coalitie, stransi la negocieri, raportandu-i presedintelui Basescu, prin SMS, numele ministrilor, el fiind de acord sau nu cu nominalizarile facute.
Guvernul – remaniat la Golden Blitz
De cele mai multe ori, deciziile transmise incrucisat prin SMS de la un pol de putere la altul sau de la politicieni la presa sunt rezultatul unor dezbateri extrem de elaborate si profunde in jurul unei sticle de vin la una din carciumile renumite din Bucuresti. Rigurozitatea si solemnitatea impuse de o institutie a statului nu-i inspira pe oamenii politici sa ia decizii, asa ca acestea parca vin mai usor la o masa, langa un sprit. In plus, s-a incetatenit intre politicienii romani o paranoia transpartinica referitoare la ascultarea telefoanelor si spionita practicata de serviciile de informatii, asa ca, mai ales in perioade de mari tulburari politice, daca un grup de lideri vrea sa discute “in liniste” un subiect important pentru partid sau pentru tara, se duce la restaurant, care, teoretic, ar fi mai putin intesat de microfoane decat biroul unui demnitar. La restaurant se fac guverne (prima remaniere a guvernului Tariceanu a fost decisa de Basescu si premier in urma unei discutii la Golden Blitz), se numesc sau se demit demnitari, se construiesc aliante sau se pun la cale atacuri furibunde la adresa adversarilor. Fiecare partid are “in posesie”, pe langa sediul central, si cate un restaurant unde-si desfasoara cele mai importante activitati. Dincolo de celebrul Golden Blitz, preferat de presedintele Basescu, este cunoscut ca loc de intalnire pentru liderii PNL Hanul lui Manuc, unde se dezbat noile evolutii ale razboiului cu PD. Pesedistii schimba des “locatiile” (atunci cand Hrebenciuc se plictiseste de Marriott).
Casa Doina era frecventata de asemenea de greii liberali, insa acestia au inceput sa ocoleasca localul, acesta fiind mult prea la indemana lui Mircea Geoana.
