Raportul de condamnare a comunismului, asumat de presedintele Traian Basescu in Parlament, contine atat o serie de propuneri legislative cu efect reparatoriu pentru cei care au avut de suferit in defunctul regim, cat si sugestii privitoare la deschiderea tuturor arhivelor care detin documente din perioada 1945-1989. Din punct de vedere juridic, situatia este foarte complicata, iar reparatiile nu se pot face prin legi, ci caz cu caz, eventual printr-un tribunal special. In schimb, modificarea Legii arhivelor, in asa fel incat cercetatorii sa aiba acces si la documentele Partidului Comunist Roman din ultima perioada, se poate face doar in conditiile unei majoritati parlamentare solide.
In Raportul Tismaneanu se cere “declararea crimelor si abuzurilor regimului comunist, in baza dovezilor existente, ca fiind crime impotriva umanitatii si, in consecinta, imprescriptibile juridic”. Acest lucru este deja prevazut in ultimul Cod Penal la “infractiuni contra pacii si omenirii”, dar dupa cum ne-a explicat Diana Hadnean, director executiv al Asociatiei pentru Apararea drepturilor Omului – Comitetul Helsinki (APADOR-CH), crimele si abuzurile pot fi condamnate doar caz cu caz, prin procese separate. Cele mai multe dintre sugestiile facute de Comisia Tismaneanu in privinta reparatiilor juridice nu sunt posibile prin legi cu caracter colectiv, fiindca ar fi incalcata separatia puterilor in stat. Astfel, specialista de la APADOR-CH spune ca nu pot fi modificate hotarari definitive ale unor instante pentru a sterge condamnarile politice si nici nu i se poate impune Inaltei Curti de Casatie si Justitie (ICCJ) sa recunoasca “ilegalitatile masurilor de internare administrativa in unitati, colonii si batalioane de munca, a domiciliilor obligatorii, a arestarilor fara mandat, a actelor de tortura fizica si psihica, a asasinatelor politice, a tratamentelor psihiatrice cu scop represiv etc.”. Pot fi insa revizuite unele cazuri la cere victimele sau rudele acestora pot care revizuirea, iar ICCJ sa pronunte hotarari prin care sa fie inlaturare consecintele masurile din trecut.
Nici propunerea ca fostii activisti comunisti, fostii conducatori ai Securitatii, ai Militiei, ai Ministerului de Interne sau de Justitie “sa nu poata beneficia de pensii peste nivelul minim al populatiei” nu este fezabila din punctul de vedere al APADOR-CH, fiindca legea trebuie aplicata in mod egal.
Solutia reparatiilor morale poate fi facuta din punct de vedere juridic ca si pana acum, pe baza sesizarilor individuale, dar statul ar putea incuraja autosesizarile nu doar in cazul victimelor, ci si in cel al ofiterilor de securitate despre care exista date ca au facut crime sau in cel al unor activisti de partid cu functii mari, care au instigat la crime. Pentru ca toate acestea sa poata fi puse in practica ar fi necesar un Tribunal al comunismului.
Arhivele comunismului nu pot fi inca deschise
In acest moment, impotriva condamnarii comunismului s-au pronuntat PSD, PRM si PC, trei formatiuni care in aceasta combinatie au o majoritate suficienta pentru a bloca deschiderea arhivelor comunismului.
Aceste formatiuni se vor opune si modificarii Legii arhivelor, desi liberalii si democratii nu au venit nici cand aveau de partea lor majoritatea cu un astfel de proiect.
Extremistii lui Vadim Tudor si conservatorii lui Dan Voiculescu se opun dintr-un fel de fidelitate fata de fostul sistem, in vreme ce social-democratii ar fi nevoiti sa-si asume cu detalii mai mult sau mai putin placute biografiile lui Ion Iliescu, Serban Mihailescu sau Octav Cozmanca, in cazul in care s-ar modifica Legea arhivelor (nr. 71 din 1996).
Legea 71 din 1996 mentioneaza ca documentele referitoare la siguranta si integritatea nationala pot fi vazute peste 100 de ani, fara sa precizeze insa ce fel de informatii pot fi clasificate la aceasta categorie. Arhivele Nationale care detin si documentele PCR au avut astfel timp sa secretizeze o serie de date care ii privesc pe fostii nomenklaturisti care sunt inca activi. In plus, potrivit Legii arhivelor, dosarele personale nu pot fi vazute decat la 75 de ani de la crearea lor, in vreme ce documentele privind date personale pot fi cercetate abia dupa 40 de ani. Inca nu pot fi vazute, de pilda, stenogramele ultimelor discutii din Biroul Politic al Comitetului Central din decembrie 1989 si nici dosarele de cadre ale sotilor Ceausescu. Seful comisiei prezidentiale pentru condamnarea comunismului a explicat de altfel ca, desi a cerut, nu a primit dosarul lui Ion Iliescu, pe motiv ca nu ar fi fost gasit.
