Aparent urgenta evenimentelor ar trebui sa dea peste cap vacanta politica: revocari anuntate in justitie, informatii cerute de premier privind tentativele sau practicile de a influenta programul guvernamental in interese inguste, succesiune de reuniuni la varful Aliantei D.A., urmate de cele ale Coalitiei guvernamentale si inca altele legate de integrarea europeana si lichidarea urmarilor inundatiilor. Daca insa disociem declaratiile, gesturile publice si zvonurile ce le insotesc de mersul concret al lucrurilor, nu ne alegem cu prea multe. Sub presiunea tendintelor firesti ale relatarilor de a pune in prim-plan partea mai senzationala a informatiilor, incepi sa crezi ca ele apar si dispar in functie de nevoile de a umple golul lasat de vacanta si care nu poate fi satisfacut doar de manifestarile estivale si de accidentele caniculare. Pana acum nu s-a anuntat in viata politica o renuntare generala la vacanta in scopul asigurarii unui cadru concret de manifestare a masurilor impuse de gesticulatia publica. Numai trecerea de la gesturi la actiune creeaza diferenta. Multe, prea multe luari de pozitie raman simple vorbe, care pier de moarte naturala sau sunt inlocuite in atentia publica de altele, tot atat de senzationale sau chiar mai senzationale. Deocamdata, relatiile din cadrul puterii par sa-si mute calendarul mai incolo, spre toamna, iar informatiile privind penetratia unor interese de afaceri in mecanismul guvernamental devin subiectul relatiilor informative dintre serviciile secrete si premier. Poate ar fi fost mai firesc ca toate acestea sa fie publice nu ca gesturi care urmeaza abia a fi clarificate, ci ca urmare a unor discutii si cercetari bine inchegate, capabile sa stea la baza unor decizii si actiuni. Ai impresia ca cineva, undeva, are voluptatea lecturii asa-ziselor informatii secrete, care nu pot atinge niciodata rigoarea anchetelor judiciare, si de-a jocului public de-a hotii si gardistii in scopuri politice. Nu putine acte de coruptie au ramas in coada de peste pentru ca documentele aflate la dispozitia justitiei au ajuns sa nu se deosebeasca de revista presei pregatita zilnic de diverse institutii pentru demnitarii care n-au timp sa se imbete cu mirosul matinal al hartiei tiparite. Una este ca pe circuitul prezidential, executiv si parlamentar sa functioneze comunicarea si transparenta si alta este sa arunci ici si colo franturi de informatii, care pot fi utile unor scopuri limitate si inguste, dar nu interesului general. Nici macar pripeala nu tine loc de raspundere. Se poate ajunge la discutarea politica a unor probleme confidentiale, iar cele cu adevarat de interes public sa fie escamotate sau pierdute in valtoarea manipularii informatiilor si a urgentelor unor actiuni marginale. Fara actiuni concrete, bine cumpanite si conforme raspunderilor gestiunii unei tari ca Romania, ramanem exclusiv in domeniul gesticulatiei politicianiste, care ne prevesteste o toamna la fel de agitata ca o vara fierbinte si doar atat. Meteorologia politica e la fel cu cea climaterica. Desi este si ea probabila, putem sa ne bazam pe prognoze usor de definit si din pacate traliste. Deocamdata putem vorbi de mult zgomot pentru nimic.
“R.L.”
