Medierea Cotroceniului

Presedintele Traian Basescu a cerut Senatului, Camerei Deputatilor si Guvernului sa gaseasca “formulari” acceptabile pentru cele cinci articole care au fost respinse de Curtea Constitutionala. Presedintele a constatat “deschiderea” tuturor participantilor, inclusiv probabil a Curtii, la acest demers. Reformularile convenite urmau sa se intoarca la CC. Presedintele se angajeaza sa nu promulge legea daca nu va avea “convingerea ca aceasta institutie (CC) agreeaza noua formula a articolelor”. Unii si-au pus intrebarea: nu se putea evita aceasta criza si recurge la mediere inainte? Raspunsul realist este ca nu se putea. Pentru declansarea medierii trebuie sa existe vointa factorilor implicati de a se lasa mediati. Fara pisica anticipatelor o astfel de vointa nu ar fi existat. PSD si-a mobilizat pedestrasii de la Curtea Constitutionala in momentul cand a pierdut votul parlamentar. Au fost o provocare si o incercare de forte. In ciuda retoricii belicoase, fie mai dura si necontrolata ca a lui Geoana, fie mai elastica ca a lui Nastase, PSD nu vrea alegeri anticipate si se teme de ele. Hotararea Curtii Constitutionale a fost declansata nu pentru a se obtine reformulari. Perspectiva anticipatelor, aratata atat PSD, cat si altora, a netezit calea spre mediere, desi presedintele a cautat sa demonstreze ca expertii de la Cotroceni au avut nevoie de timp pentru a asimila cele 70 de pagini ale documentului trimis de constitutionali inca de saptamana trecuta. Ar fi interesant de stiut ce rol au jucat consilierii straini ai presedintelui in formularea sofisticata a pozitiilor de mediere. Se simte un ton diferit de cel obisnuit, dambovitean. Chiar si o astfel de sofisticare nu ar fi fost operanta fara folosirea pisicii anticipatelor. Ea circula pe culoarele Legislativului si grupurilor parlamentare si chiar ale Curtii Constitutionale. Toti stiau ca fara gasirea unei formule agreate vietuitoarea cu pricina va suna convocarea la urne. Arsenalul de cuvinte, mai ales al celor din domeniul juridic, este atat de bogat incat permite formulari satisfacatoare pentru toata lumea. Problema era daca dupa aceasta etapa exista o majoritate parlamentara capabila sa asigure in practica interpretarea favorabila reformei si agreabila totodata Uniunii Europene. Fara o asemenea majoritate, compromisul si medierea n-ar fi fost de nici un ajutor. Aceasta majoritate poate fi dobandita fie pe baza traseismului si nu exclusiv pe cel imoral si accidental al Partidului Conservator, fie pe baza reducerii incercarilor PSD de a-si folosi atuurile de putere din opozitie, fie in cele din urma prin noi alegeri cu rezultate transante. Dupa mediere situatia politica din Romania n-ar fi fost mai linistita si stabila. Interesanta, in nici un caz haotica, asa cum o prevestesc unii tineri analisti, care recurg la profetii abracadabrante fara sa mai astepte sa le mijeasca firele prevestitoare din barba intelepciunii si experientei.