Inca din campania electorala, Traian Basescu le-a promis romanilor ca va fi un presedinte jucator. Pe parcursul anului 2005 s-a tinut de cuvant, chiar daca si-a atras critici aprinse. A mers la sedintele de Guvern, a ajutat la negocierea cu profesorii grevisti, l-a criticat pe premier si a impins “de la spate” partidele din Alianta spre fuziune. La fel ca pe subiectul alegerilor anticipate, liderii PNL si PD nu au reusit sa se sincronizeze in opinii si declaratii nici pe tema fuziunii celor doua partide. La inceputul anului, chiar premierul Calin Popescu Tariceanu isi afirma deschiderea fata de fuziunea PNL-PD. “Eu personal voi initia la congresul PNL din 4-6 februarie o motiune pentru sustinerea fuziunii dintre cele doua partide”, spunea Tariceanu. Ideea era, la momentul respectiv, imbratisata si de democrati.
Neintelegerile au aparut insa ulterior. Ele au fost alimentate atat de neajungerea la un compromis asupra doctrinei pe care ar trebui sa o aiba partidul rezultat, liberala sau populara, cat si de “razboiul” dintre presedinte si premier.
Liberalii au fost deranjati ca seful statului reitera ideea fuziunii chiar cu riscul de a-si atrage critici ca isi depaseste atributiile prezidentiale in incercarea de a ordona scena politica romaneasca.
Ultimul episod de acest gen s-a inregistrat la prezentarea bilantului Aliantei, pe 18 decembrie. Atunci presedintele Basescu i-a certat pe liberali si democrati, reprosandu-le ca au dat dovada de “neseriozitate”, deoarece nu si-au respectat angajamentele luate in campania electorala si nici nu au atins obiectivul principal al Aliantei: fuziunea dintre cele doua partide. Si de data aceasta liberalii au fost iritati, acuzandu-l pe seful statului ca “le-a confiscat bilantul guvernarii”.
