Eliberarea lui Miron Cozma ar fi o eroare de sistem. Un rateu provocat de hartii falsificate, de frica institutionala si de orbire voluntara. Cand a aprobat cererea de eliberare conditionata, Comisia de la Timisoara a judecat o fictiune. Cozma din hartii nu seamana deloc cu puscariasul caftangiu descoperit in primavara acestui an de inspectorii Ministerului Justitiei. De fapt, exista doi Cozma. Unul din registrele puscariei Rahova si altul din povestile anonime ale gardienilor. Primul e un sfant, recompensat de 64 de ori pentru “buna purtare”. Al doilea e o bruta, cu nimic diferita de viata din libertate. Primul nu exista, este o miniciuna functionareasca. Al doilea traieste, are plete si vila la Timisoara, morti si raniti pe constiinta si joaca bambilici cu capete de gardieni.
Coloniile penitenciare romanesti au ceva din absurdul si grotescul kafkian. In scripte, pumnii lui Cozma n-au lasat nici o vanataie. Gardienii si conducerea inchisorii de la Rahova s-au temut, probabil, sa-l pedepseasca din mai multe motive. De teama, din calcul politic sau pur si simplu din complicitate si coruptie. Asta nu inseamna ca gardienii umiliti sau batuti de detinutul pletos au uitat. N-au uitat si, cand n-au mai suportat, au vorbit. In martie 2005, o relatare “Europa FM” difuza marturiile unui gardian care denunta abuzurile comise la Rahova si regimul preferential de care se bucura Miron Cozma. O echipa de inspectori din Ministerul Justitiei a realizat, in martie-aprilie 2005, o ancheta la penitenciar, soldata cu demiterea directoarei. Sub acoperirea anonimatului, gardienii au aratat adevarata fata a lui Cozma. Potrivit raportului, fostul coleg de celula al lui Fane Spoitoru facea instructie cu gardienii: ii insulta, ameninta sau chiar batea. Cozma transformase Rahova intr-un fel de Valea Jiului cu sarma ghimpata. Sfida regulile inchisorii, impunandu-le pe ale sale. Ca si in libertate, teroristul sindical nr. 1 al Romaniei aplica legea batei. Ceea ce indica faptul ca regimul de detentie n-a avut nici un efect asupra sa. Nici nu l-a imblanzit, nici nu l-a inrait. Pur si simplu Cozma a ramas neschimbat: un pericol pentru orice societate guvernata de reguli si legi. O vesnica amenintare la democratie.
Raportul inspectorilor din Ministerul Justitiei este esential, disponibil si obligatoriu pentru orice judecator care trebuie sa decida daca detinutul Coma merita sa iasa mai repede din puscarie. Raportul n-a fost luat in calcul de comisia care a avizat eliberarea conditionata. Dar avizul comisiei este doar consultativ. Judecatorul poate solicita administrarea oricaror probe la dosar. Adevarata fata a lui Cozma se afla in acel raport, si nu in cele 64 de recompense dubioase acordate la Rahova, nici in buna impresie facuta la penitenciarul de la Timisoara si nici in imaginea de scolar frezat regulamentar, mimand inocenta cu ochelarii pe nas.
Pentru a doua oara, teroristul sindical nr. 1 din Romania ne strica sarbatorile. Miron Cozma si-a mai fluturat pletele in aer liber, tot in preajma Craciunului, cand l-a gratiat Iliescu, anul trecut. Lumea s-a indignat atunci pe buna dreptate. Cozma trebuia sa-si duca pedeapsa pana la capat. Subminarea puterii de stat, sirul de infractiuni comise, snopul de dosare penale colectionate fac din Miron Cozma un personaj pe care e bine sa-l stii acolo, jucand biliard numai in intimitatea penitenciarului cu personaje ca Fane Spoitoru.
In mod normal, Miron Cozma ar mai avea de ispasit un an si 11 luni. De la condamnarea sa, a petrecut in puscarie sapte ani. O fi mult, o fi putin pentru subminarea puterii de stat si un lung sir de alte fapte penale? Pe 13 ianuarie vom afla cine a invins: Cozma sau democratia.
