Parlamentul European, Bruxelles. Locul spre care se indreapta privirile tuturor europenilor, deoarece aici se iau unele dintre cele mai importante decizii legate de viitorul “batranului continent”. Atentia de care se bucura PE este cu atat mai mare de 9 mai, Ziua Europei. Pe durata celor doua zile petrecute la Bruxelles, “capitala Europei”, un singur gand mi-a staruit in minte: cum va reusi clasa politica damboviteana in general, parlamentarii in special, sa recupereze “handicapul” avut fata de omologii din tarile UE. Si aceasta in doar sapte luni, cat ne mai desparte de momentul-cheie: 1 ianuarie 2007…
Am ajuns la Parlamentul European dupa un zbor de aproape doua ore si jumatate. Pentru cineva care paseste prima oara in capitala Europei, asa cum este supranumit Bruxelles-ul, nu este tocmai usor sa gaseasca drumul spre PE. Mai ales ca in zona din jurul cladirilor in care functioneaza Parlamentul se construieste masiv, pentru a se face loc, in doua noi structuri, si reprezentantilor noilor state membre ale UE.
Ma orientez dupa steagurile frumos aliniate si gasesc cladirea Paul-Henry Spaak, o constructie moderna, la realizarea careia au fost folosite din abundenta sticla si otelul. Cladirea, care poarta din 1999 numele fostului ministru de Externe belgian si presedinte al Adunarii Consultative a Consiliului Europei, este unita, printr-o pasarela acoperita, cu o alta structura impunatoare, corpul Altiero Spinelli, botezat dupa eurodeputatul italian care a jucat un rol important in promovarea proiectului de tratat pentru crearea UE.
In loc de foite de aur, simplitate si eficienta
Pentru a intra in cladirea Henry-Paul Spaak trebuie sa treci printr-un filtru. Controlul este relativ sumar. La noi, te cauta in geanta. Putini oameni de paza, amabili si dispusi sa te indrume in cazul in care ai nevoie de ajutor. Involuntar, gandul imi zboara la Parlamentul Romaniei, la sepepistii care roiesc la intrari si care sunt deosebit de vigilenti. In special cand este vorba de jurnalisti, caci in rest s-a vazut ca poate intra oricine. Mai ales daca are vreun grad de rudenie cu vreun ales…
Pasesc in uriasa cladire, aproape circulara. Inauntru, un adevarat furnicar. Miilor de angajati ai Parlamentului li s-au adaugat acum alte cateva mii de vizitatori, parlamentari din tarile membre si din tari in curs de aderare, dar si jurnalisti, invitati pentru a participa la Forumul cu tema “Viitorul Europei”.
Plec intr-un tur de recunoastere prin cladire. Labirintul de coridoare, zecile de lifturi si sutele de sali si birouri coplesesc pe oricare neinitiat care se incumeta sa se aventureze. Noroc ca la fiecare pas panouri indicatoare si harti detaliate ale complexului de cladiri te ajuta sa nu te ratacesti. Angajatii Biroului de presa al Romaniei la Parlamentul European ma linistesc, spunandu-mi ca si lor le-au trebuit luni bune pentru a se familiariza cu uriasa cladire.
La etajele superioare, unde sunt birourile functionarilor, te “izbeste” simplitatea. Coridoare inguste si intortocheate, decorate fara mari pretentii. Din loc in loc, zaresti pe holurile destinate functionarilor fisete si aparate de copiat, amplasate astfel incat sa aiba cu totii acces. Fara sa vreau, gandul imi zboara iar spre Parlamentul Romaniei, spre incaperile reci, apasatoare prin dimensiuni, cu marmura din belsug, ornamente aurite si candelabre masive din cristal. Nimic din toate acestea nu poate fi gasit la Parlamentul European. Impresia de grandomanie care te copleseste cand intri in Casa Poporului este inlocuita aici cu o senzatie placuta de caldura.
Seriozitate, cuvantul-cheie
Diferentele mi se par si mai evidente cand intru in sala de plen a Parlamentului European. Denumita simplu “Hemiciclu”, dupa forma pe care o are, incaperea adaposteste aproximativ 770 de locuri. De jur-imprejur sunt cabinele destinate translatorilor. 22 la numar, cate una pentru fiecare limba in care se traduc discursurile europarlamentarilor. Inclusiv limba romana.
Ma asez in spatele salii si nu pot sa nu observ cat de “banale”, dar de bun-gust sunt bancile in care stau cei ce hotarasc destinele Europei. Simple, confectionate din lemn si cu scaune de birou, invelite in huse din panza. Nici pomeneala de fotolii somptuoase din piele si lemn pretios, asa cum sunt cele in care picotesc alesii nostri. Pentru un jurnalist obisnuit cu “spectacolele” din Parlamentul Romaniei este oarecum surprinzatoare si atmosfera serioasa, intr-adevar de lucru. Nimeni nu se plimba prin sala pentru a mai schimba o vorba cu vreun coleg eurodeputat, nimeni nu vorbeste la telefon sau nu butoneaza laptopul pentru a-si omori timpul. Toata lumea il asculta pe vorbitor si, eventual, isi noteaza constiincios cateva idei.
Singurele personaje mai insolite care pot fi vazute in salile de sedinta ale Parlamentului European sunt asa-numitii usieri. Imbracati elegant si distins, in frac de culoare neagra si cu manusi albe, aceste personaje sunt printre cele mai importante pentru bunul mers al lucrarilor. Si aceasta nu doar pentru ca le revine zilnic misiunea de a livra mii de scrisori si documente oficiale, ci si pentru ca se ingrijesc de buna desfasurare a sedintelor de plen, a intalnirilor grupurilor politice sau a comitetelor parlamentare. Tot usierii trebuie sa tina cont daca vreun eurodeputat are sau nu accesul restrictionat la anumite sedinte, iar daca situatia tinde sa scape de sub control au dreptul sa-i mustre pe parlamentari si chiar sa-i conduca politicos spre usa Hemiciclului. Oricum, astfel de cazuri sunt extrem de rare, pentru ca eurodeputatii respecta atat institutia Parlamentului European, cat si mandatul pe care l-au primit din partea alegatorilor.
Presa, departe de a fi considerata “dusman”
Tot despre respect, dar pentru o alta institutie importanta in orice tara democratica, se poate vorbi si in ceea ce priveste zona rezervata presei. O sala imensa, cu zeci de calculatoare performante, cu ajutorul carora jurnalistii pot urmari in direct sedintele desfasurate in Parlamentul European, cu tot cu traducerile in limbile oficiale ale UE. Cabine special amenajate pentru reprezentantii audio-vizualului, cu toate echipamentele necesare, unele aproape de neimaginat pentru ziaristii romani, nevoiti de multe ori sa-si faca treaba in conditii improprii. Ziaristii de la Senat n-au avut multa vreme nici macar o sala a presei, caci lui Nea Nicu Vacaroiu nu i s-a parut probabil important. Privind la ceea ce inseamna un centru de presa cu adevarat european, ma gandesc involuntar la cele patru calculatoare “obosite” puse la dispozitia presei acreditate la Senatul Romaniei si aranjate in spatele unor panouri despartitoare cenusii, sub o scara monumentala din marmura din Casa Poporului, a doua cladire din lume ca marime…
732 de eurodeputati la 455 de milioane de cetateni
Parlamentul European este cel mai mare parlament multinational, numarand 732 de deputati. Acestia reprezinta 25 de tari si 455 de milioane de cetateni. Incepand cu 20 iulie 2004, presedinte al PE este Josep Borell Fontelles, din Portugalia. Parlamentul European constituie – alaturi de Comisia Europeana, Consiliul de Ministri, Curtea Europeana de Justitie si Curtea de Conturi – una din cele cinci institutii care guverneaza Uniunea Europeana. Din anul 1979, membrii PE sunt selectati prin sufragiu universal direct pentru un mandat de 5 ani. Incepand cu septembrie anul trecut, 35 de parlamentari romani si 18 bulgari s-au alaturat deputatilor europeni, in calitate de observatori (nu au dreptul de a participa la vot sau de a lua cuvantul in sedintele de plen ale PE). Fiecare stat membru al UE are un numar de locuri in PE: Germania are cei mai multi eurodeputati (99), iar Malta cei mai putini (5).
