Entuziast, dar foarte sobru, UDMR-istul Zsolt Nagy a castigat aproape din primele zile simpatia si sustinerea reprezentantilor industriei, el angajandu-se ferm sa rezolve celelalte probleme mari care trenau de ani de zile: finalizarea privatizarii RomTelecom si salvarea Cosmorom, solutionarea cazului POSTelecom, demararea proceselor de restructurare si privatizare a celorlalte doua entitati importante ramase in portofoliul ministerului – Radiocomunicatii si Posta Romana.
De asemenea, a promis sa puna in practica programe de informatizare la scara nationala, anuntand si sursele de finantare pe care mizeaza.
Pe scurt, pana pe la sfarsitul primului an de guvernare cei mai importanti membri ai industriei IT&C erau de parere ca au de-a face cu cel mai reprezentativ ministru de resort pe care l-a avut pana acum Romania.
Insa entuziasmul din 2005 de la MCTI s-a cam domolit. Listarea RomTelecom si pregatirile pentru privatizarea SN Radiocomunicatii inregistreaza mari intarzieri, iar solutionarea problemei POSTelecom, promisa ferm pentru septembrie 2005, a fost deja amanata de doua ori. In plus, anuntarea Strategiei Nationale in domeniu nu s-a facut nici pana acum, deci nimeni nu stie clar ce obiectiv urmarim cu precadere – Strategia Nationala de Broadband fiind actul ce ar urma sa stea la baza integrarii serviciilor publice si private, pentru a rezolva cumva rata scazuta de utilizare a tehnologiilor avansate.
Cea mai rasunatoare realizare a ramas salvarea Cosmorom. Din pacate, si aceasta este cu cantec – sunt de parere analistii telecom. In prezent, la nivel mondial, toti marii operatori de telefonie fixa fuzioneaza cu operatori mobili, pentru a putea mentine cumva treaz interesul financiar pentru grup. Avand in vedere aceasta tendinta mondiala, RomTelecom ar fi trebuit totusi sa nu fie privat de aceasta posibilitate si sa-si poata pastra o pozitie de actionar strategic in noul Cosmote.
Mai mult, a acceptat intrarea in vigoare a reducerii tarifelor de interconectare cu RomTelecom intr-un moment total inadecvat, tocmai cand se vorbea despre listarea la bursa a actiunilor operatorului national de telefonie fixa. Pierderea statului roman s-a cifrat la 100 milioane euro, si nici ministrul Comunicatiilor, dar nici primul ministru nu au intervenit sa anuleze greseala. In schimb, reducerea tarifelor de interconectare cu operatorii mobili a inregistrat, si aceasta, mari intarzieri.
Astfel s-a ajuns in situatia ca, pentru prima data in istorie, sa scada densitatea telefoniei fixe, in acelasi timp cu obtinerea unei reduceri a utilizarii telefoniei fixe in zonele rurale la un an de la aplicarea Serviciului Universal. Ne laudam acum cu o densitate de 20% – ceea ce inseamna un telefon la doua locuinte.
