Chiar daca nu ar fi fost o necesitate a limpezirii procesului democratic din tara noastra, anticipatele s-ar impune ca un test util in premiera al raportului dintre titulari si fotoliul lor parlamentar. Ca orice functie, in special cea de ales al neamului ofera, cum se spune, o fereastra de oportunitati si privilegii. Unora, prilejul de a servi tara in cea mai inalta si onorabila functie democratica, altora, accesul la onoruri si bani publici, prilejul de chivernisire in ciuda conflictului de interese, accesul ulterior spre tot felul de cariere bine rasplatite pe plan intern sau international (vezi onorabilul si prea bine remuneratul post de observator parlamentar european). Si deodata, cand te astepti la beneficii, cand sa te bucuri macar patru ani de recoltele parlamentare, hop, din nou retrimiterea la urna, care poate fi si la urma. Nu este usor de acceptat pentru nimeni, dar pentru cei animati cu adevarat de idealurile slujirii obstesti dilema este mai usor de suportat. Dincolo de determinarile politice, votul parlamentar ce ar deschide calea anticipatelor va testa in mod deosebit caracterul parlamentarilor si va fi o prima bariera de trecut a acestei premiere. Deocamdata nu luam in calcul asteptarile celor care au ramas la ultimele alegeri pe dinafara si ale celor care au patruns pentru prima oara, dar care intr-un timp atat de scurt si-au parasit pozitiile de intrare. Pentru ei anticipatele pot fi o sursa de sperante reinnoite sau disperari. Sperante de a reveni, cum este cazul domnului Petre Roman, si semne de intrebare pentru atatia care la ora actuala tranziteaza spatiul nimanui sau al unui echilibru incert, altul decat cel care i-a adus in fotoliul parlamentar, cum sunt domnii Gusa si Ciontu. De pe acum, in marginea dezbaterilor despre anticipate fenomenul capuselor politice se extinde. In vreme ce domnul Voiculescu se zbate intre toate indoielile si denumirile, domnul Petre Roman pare sa porneasca pe acelasi drum, incercand sa uneasca procentul marginal obtinut de formatiunea sa cu cel al PSD sub motivul reunificarii polului de stanga. Nici o polarizare de circumstanta nu poate fi viabila si valoriza obiectivele proclamate, fie ele de stanga sau de dreapta, populare, daca nu se bazeaza mai profund pe reflectarea intereselor reale ale populatiei, nu numai a celor afirmate, dar si a celor percepute instinctiv. Ce fel de realiniere a stangii poate avea loc cu cei compromisi de coruptie si guvernare venala? Veleitarismul si carierismul crud nu sunt totuna cu explorarea oportunitatilor binelui public prin faimoasa fereastra deschisa curtezanilor fotoliului parlamentar. Anticipatele ar putea deveni un izvor de meditatie si poate de decantare a stadiului actual al democratiei romanesti, depasind interesul imediat fata de procente, fie de cele din urna, fie de cele exprimand demisia cetateneasca pe calea absenteismului. E un beneficiu de adevar bun de lectie pentru viitor.
“R.L.”