Autonomia secuilor si politicile publice

Orice initiativa de reorganizare teritoriala si administrativa a Romaniei trebuie sa se bazeze pe studii clare care sa arate ce se castiga si ce se pierde prin aceasta schimbare. Autonomia tinutului secuiesc este o alternativa care trebuie ...

Share

Rl online 0 comentarii

05.12.2006 - 00:00
Orice initiativa de reorganizare teritoriala si administrativa a Romaniei trebuie sa se bazeze pe studii clare care sa arate ce se castiga si ce se pierde prin aceasta schimbare. Autonomia tinutului secuiesc este o alternativa care trebuie discutata prin raport cu cea actuala, a unui stat unitar in care relatiile dintre minoritate si majoritate s-au imbunatatit constant. Afirmatia ii apartine presedintelui SAR, Alina Mungiu-Pippidi, si a fost facuta cu prilejul seminarului-dezbatere organizat luni de Societatea Academica din Romania (SAR) impreuna cu Cercul Liberal, Platforma a UDMR, pe tema "Autonomia tinutului secuiesc din perspectiva politicii publice".
Seminarul organizat de SAR impreuna cu Platforma liberala din UDMR a incercat sa raspunda la trei intrebari:
- Care este problema de politica publica pe care incearca sa o rezolve aceasta propunere de autonomie?
- Ar rezolva autonomia in forma/formele propuse aceasta problema? Exista unul sau mai multe studii de impact pe aceasta tema?
- Care ar fi influenta asupra relatiilor majoritate/minoritate a acestei propuneri, odata transpusa in practica?
Prin modul in care s-a raspuns la aceste intrebari au putut fi identificate trei mari curente de opinie. In primul rand, SAR a propus ideea abordarii autonomiei pentru minoritati, inclusiv prin prisma descentralizarii, din perspectiva politicilor publice. Sorin Ionita, director de cercetare la SAR, a prezentat in acest sens un studiu intitulat "Autonomie si saracie in secuime", care constata ca, pe baza incasarilor bugetare, tinutul secuiesc se plaseaza sub media nationala ca nivel al veniturilor proprii pe cap de locuitor ale judetelor si localitatilor. Astfel, tinutul secuiesc depinde masiv de transferurile de redistributie de la centru. Cu alte cuvinte, dispersia de resurse de aici catre alte zone este un mit al politicianismului regionalist, realitatea stand exact pe dos. In acest context, Sorin Ionita a sugerat ca autonomia s-ar putea sa nu aiba efectele benefice scontate de initiatori.
Pe de alta parte, raportul comparativ EUROREG Sixth Framework, "Integrarea europeana si statutul minoritatilor din Europa Centrala si de Est", realizat de Alina Mungiu Pippidi si lansat cu prilejul seminarului de luni, conchide ca "modelul aranjamentelor majoritate-minoritate din Romania este unul original in contextul european, dar poate fi considerat unul de succes, mai ales ca s-a dezvoltat in mod organic". Rolul integrarii europene a fost mai mult de creare a unui cadru civilizat, fara a avea un impact major asupra evolutiilor regionale din aceste tari sau a raporturilor majoritate-minoritate.
La polul opus s-a situat abordarea reprezentantilor Consiliului National Secuiesc (CNS), Imre Fodor, presedinte, si Balazs Izsak, vicepresedinte. Acestia nu au fost de acord cu ideea abordarii autonomiei a ceea ce au numit "tinutul secuiesc" din perspectiva politicilor publice. Perspectiva autonomista exprimata de reprezentantii Consiliului National Secuiesc pune accent pe argumentul identitar privind dreptul secuilor din Ardeal la autodeterminare. Pentru CNS, autonomia nu este o propunere sau o problema de politici publice, ci un drept colectiv fundamental al secuilor.
A putut fi identificata in cursul dezbaterii si o perspectiva moderata, agreata de unii membri ai UDMR, care sustin autonomia in conditiile in care aceasta este realizata "cu pasi marunti", prin folosirea unor modele europene deja consacrate, si numai atunci cand autonomia poate rezolva problema sociala si economica a minoritatii.

Citește totul despre:

Comentarii