Adrian Nastase, victima propriilor iluzii

Incoltit din toate partile – de adversarii politici la putere, de cei din propriul partid in frunte cu Ion Iliescu, de tot mai multe dezvaluiri negative privind guvernarea sa – fostul premier recurge la declaratii care demonstreaza ca nu este capabil sa uite nimic si nici nu vrea sa invete nimic. Dupa ce, intr-un singur sezon de iarna climaterica si politica, a pierdut guvernarea, presedintia tarii si a partidului sau, a declarat miercuri seara intr-o emisiune de televiziune urmatoarele: ca impreuna cu PSD a castigat alegerile, ca actuala putere se afla la conducerea tarii prin efractie “morala”, majoritatea parlamentara construita de el inainte de alegeri i-a fost furata dupa alegeri, sondajele care inregistreaza scaderea considerabila a PSD si continuarea sprijinului pentru Alianta D.A. sunt fenomene estivale si cifrele vor arata altfel in celelalte anotimpuri, ca inlocuirea sa si a lui Vacaroiu de la conducerea celor doua Camere ar fi o grava incalcare a Constitutiei, Internationala Socialista ar fi ingrijorata de persecutarea simbolului nastasesc al social-democratiei romanesti, iar atacurile domnului Iliescu impotriva “talhariilor” care l-au eliminat din joc sunt doar o reminiscenta trecatoare a ranilor primite la Congresul PSD. Acuzat de domnul Iliescu de faptul ca dupa infrangerea in alegeri Nastase si actuala conducere a PSD nu au nici o conceptie de innoire, presedintele executiv afirma ca actuala putere este cea care nu are nici o ideologie in afara de antipesedism. In cadrul emisiunii mentionate, nici fostul sau coleg de scoala si facultate, directorul IMAS, Chivu, nici alti participanti la ceea ce trebuia sa fie un dialog multilateral nu au fost lasati sa vorbeasca, fiind necesara interventia moderatorului pentru a asigura si celorlalti posibilitatea de a-si exprima punctul de vedere. Parca voia sa demonstreze ca numai stenogramele care consemneaza un monolog sunt autentice, deoarece cand domnia sa conducea sedintele nu se foloseau mai multe voci, participantii dadeau doar din cap, ceea ce era mai greu de inregistrat. Intr-un singur moment al carierei sale actuale, fostul presedinte-premier a tacut malc: atunci cand trebuia sa spuna da sau nu pentru trecerea la dezbaterea in sesiune speciala a revocarii sale. Tacerea sa de presedinte al Camerei Deputatilor a blocat sesiunea speciala. In acest fel le-a dat un raspuns si celor care afirmau ca presedintele Camerei nu are cine stie ce putere, ca este doar o functie protocolara. S-a demonstrat ca si atunci cand tace, ceea ce este foarte rar, ii poate impiedica pe altii sa-si spuna cuvantul. La televiziune a monologat suficient pentru a dovedi in ce lume de fictiuni navigheaza. Pluteste iremediabil intr-o lume ireala, construita din propriile sale frustrari. Numai replica unei societati democratice l-ar putea readuce cu picioarele pe pamant. Nimeni nu poate prezice incotro s-ar indrepta daca ar avea din nou puterea de a decide ceva in tara aceasta.