Se astepta oare fostul premier pesederist, fost presedinte liberal, sa i se ofere, dintre toate functiile pe care spunea ca nu le vrea, doar aceea de consilier de partid si de stat? Cam aceasta este tot ce i-a propus premierul-presedinte Tariceanu dupa reconfirmarea in functiile sale de catre majoritatea de 63 de voturi in forul suprem liberal – Delegatia Permanenta. Intrebarea are un sens major pentru viitoarea evolutie a actualului consilier de la Cotroceni si candidat in timpul liber. Doar prin puterea vorbirii facute in cele cateva ore de dinaintea votului, domnul Stolojan parea sa creada ca PNL abia asteapta sa se alinieze in spatele sau si sa-i confere conducerea in batalie. S-a intamplat ca in cunoscuta poezie “Mama lui Stefan cel Mare”, minus finalul ei. Theodor s-a intors si din cornu-i a sunat, dar de prin vai si dealuri oastea nu s-a adunat. Este un caz tipic de supraestimare a fortelor, care ascunde de fapt traseul tragicomic al unui personaj politic. Testul calitatilor oricarui om politic este capacitatea de a-si calcula riguros sansele atunci cand se lanseaza intr-o actiune plina de riscuri, in care numai succesul ii dovedeste capacitatea. Domnul Stolojan nu a fost bine informat asupra situatiei actuale din PNL, confundand probabil relatarile celor care l-au impins in arena cu raportul real de forte, considerat in mod gresit favorabil revenirii sale. Dincolo de cei 18 din teritoriu prezenti la o intalnire calificata “privata” de domnul Tariceanu si de cei sapte, in frunte cu doamna Mona Musca, care au votat in Delegatia Permanenta a PNL impotriva domnului Tariceanu, nimeni nu l-a sprijinit. E drept ca doamna Musca a demisionat din posturile de ministru al Culturii si Cultelor si de vicepresedinte al PNL, dar i-a ramas optiunea de observator in Parlamentul European, pe care oricum o dorea mai mult decat functiile parasite. Se pare ca PNL nu i-a iertat domnului Stolojan dezertarea in plina batalie electorala.
Trebuie sa pornesti la recucerirea unei pozitii doar atunci cand esti bine informat asupra sanselor de succes; nu iesi in public numai pentru ca tu te simti mental gata sa castigi. Discutii si contacte discrete cu mai multe generatii peneliste i-ar fi permis concluzii realiste, inexistente in retorica sa din aceste zile. Domnul Campeanu a declarat, inaintea sedintei Delegatiei Permanente, ca domnului Stolojan ii sta bine acolo unde este. Dupa aventura esuata a reintoarcerii in randurile liberalilor, nici macar acest lucru nu pare sigur. Batranul lup de mare onorific al PNL a sesizat ca, in ciuda trecutului sau ori poate de aceea, domnul Stolojan nu este pomul politic laudat. Dilema Stolojan nu mai comporta semnele de intrebare ale eternului “a fi sau a nu fi”. Nu a fost Stolojanul asteptat. Ramane acum ca domnul Tariceanu sa confirme votul de incredere primit.
“R.L.”
