Directorul SRI recunoaște însă că a denunţat protocolul, la scurt timp după semnare, întrucât putea să aplice legea şi fără a se stabili prin protocol relaţionarea dintre Parchet şi SRI.
„Trebuie să fii rupt de realitate să mă acuzi că am ceva de ascuns cu protocoalele, în condiţiile în care am ordonat auditul cu privire la existenţa protocoalelor înainte ca subiectul să fie în dezbatere publică. S-a presupus că e un abuz al SRI. Personal, înţeleg ce înseamnă abuzul statului împotriva cetăţenilor săi şi voi lupta până în ultima zi împotriva abuzurilor, indiferent de cine le face.(…) De ce l-am semnat? Ordonanţa 6 din 2016 a impus să semnăm protocolul cu instituţiile statului pentru exercitarea atribuţiilor noastre. De ce l-am denunţat? Am spus mai devreme, auditul intern a arătat că putem să ne exercităm atribuţiile în baza legii fără aceste protocoale asigurând securitatea naţională a României. Personal, nu am nimic de ascuns. E un proces de transparenţă şi normalitate pe care l-am iniţiat chiar dacă legea nu ne obliga acest lucru”, a declarat Eduard Hellvig, directorul SRI.
Acesta spune că un control de legalitate pe protocolul public a fost făcut şi de către preşedintele ÎCCJ.
„Cele două protocoale aflate în discuţie, ambele au fost semnate în decembrie 2016. Primul e neclasificat, care reglementează accesul organelor de urmărire penală la infrastructura SRI, dar nu implică SRI în activitatea Parchetului. Toate le-am adus la cunoştinţa comisiei parlamentare. Şi preşedinta ÎCCJ, care are atribuţii de verificare a modalităţii de punere în aplicare a protocolului a fost notificată cu privire la existenţa sa. Cel clasifici at reglementa modalitatea prin care SRI cooperare cu Ministerul Public. Să fim foarte clari, acest protocol clasificat ne-a fost impus de legea de organizare şi funcţionare a SRI, la art 8, legalitatea lui nu poate fi pusă la îndoială”, a mai spus Hellvig.
Ordonanţa de Urgenţă nr. 6/2016, la care a făcut referire directorul SRI, face referire la unele măsuri pentru punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică dispuse în procesul penal.
Ordonanţa arată că organele de cercetare penală speciale pot efectua, în cazul infracţiunilor contra securităţii naţionale şi infracţiunilor de terorism, din dispoziţia procurorului, punerea în aplicare a mandatelor de supraveghere tehnică. În articolul 13 al Ordonanţei, se arată că organele Serviciului Român de Informaţii nu pot efectua acte de cercetare penală, nu pot lua măsura reţinerii sau arestării preventive şi nici dispune de spaţii proprii de arest.
Pe de altă parte, articolul 8, al legii de funcţionare al SRI, arată că Serviciul Român de Informaţii este autorizat să deţină şi să folosească mijloace adecvate pentru obţinerea, verificarea, prelucrarea şi stocarea informaţiilor privitoare la siguranţa naţională, în condiţiile legii.
„De peste un an şi jumătate de an se discută de protocoale încheiate de SRI şi alte instituţii ale statului. În această perioadă au existat mai multe ieşiri publice dinspre SRI prin comunicate, interviuri, prin care am încercat să explicăm, dar cred că e necesar să fac câteva precizări pentru că personal nu am nimic de ascuns. În februarie anul trecut, am denunţat oficial toate acele protocoale controversate oprind o practică existentă. Ce sunt aceste protocoale? Aşa cum am explicat şi la Comisia de Control pe 28 februarie 2017, am întrebat instituţia dacă aceste protocoale erau necesare. Nu puteam să punem în practică legea fără protocoale? Mi s-a răspuns că se putea, conform legii, dar acesta a fost instrumentul tradiţional şi cadrul la ceea ce scrie în lege. Am dispus un audit intern referitor la aceste protocoale. Am hotărât denunţarea lor, care nu sunt impuse de lege sau de hotărâri ale CSAT. Imediat, în februarie 2017, am demarat un proces de denunţare cu parchetele şi instituţiile din Justiţie. Nu mai există în vigoare niciun protocol care să aibă legătură cu înfăptuirea justiţiei”, a afirmat directorul SRI.
Protocolul încheiat în 2016 între Parchetul General şi SRI a ajuns joi la opinia publică. O variantă nesecretă care este publicată pe site-ul Ministerului Public şi una secretă, ce a apărut câteva ore mai târziu, pe Facebook-ul lui Darius Vâlcov. Ambele au fost semnate în aceeaşi zi, chiar înainte de alegeri, în decembrie 2016.
Cel nesecret prevede chestiuni tehnice privind condiţiile concrete de acces la sisteme tehnice ale Centrului Naţional de Interceptare a Comunicaţiilor. Cel secret arăta o strânsă relaţionare între instituţii şi era practic o continuare a protocolului încheiat în anul 2009.
