Cu o zi înainte, marţi, ministrul Ivaşcu i-a întrebat retoric pe parlamentarii PNL, în timpul dezbaterilor, cum ar fi votat Brătianu această moţiune.
”La fel ca dumneavoastră, m-am frămîntat şi eu căutând răspunsul la întrebarea: ce este Centenarul? Ca român, ca om de cultură şi ca membru al Guvernului României, m-am întrebat, la fel ca dumneavoastră, cum trebuie cinstit şi aniversat un eveniment de asemenea magnitudine istorică şi spirituală? De fapt, cred că noi suntem astăzi aici dintr-un singur motiv: nu să ne certăm, ci să găsim soluţii despre cum să organizăm mai bine sărbătorirea Anului Centenar al Marii Uniri!
Cu toată onestitatea, mărturisesc că, dat fiind că este prima oară când ne confruntăm cu o asemenea sarcină, am constatat că nimeni nu ştie exact. Însă fiecare are dreptul la o părere şi ţine să şi-o impună în public. Pentru unii, Centenarul ar trebui să fie un mare Revelion cu muzică populară, bucate şi licori alese, care să ţină probabil tot anul 2018. Şi toate astea pe banii cetăţenilor. Pentru alţii, Centenarul ar trebui să fie un fel de Jocuri Olimpice ale României – doar ale României – în care fiecare judeţ se întrece în activităţi cât mai năstruşnice iar în final – pe la 1 decembrie seara – să organizăm un imens foc de artificii şi să ne dăm medalii între noi, pentru că, nu-i aşa, important este să participi.
Mai sunt şi cei care optează pentru o variantă mai sobră: Centenarul este prilejul de a comemora câteva mari figuri ale istoriei prin organizarea unor ceremonii militaro-religioase, o invocare-maraton din care cu greu ar putea un trecător să ghicească bucuria acestui popor, la împlinirea unui ideal pentru care a aşteptat nu zece, nu o sută, ci o mie de ani! Toţi cei de mai sus au dreptul să gândească aşa, dar pierd din vedere esenţialul. Am spus-o în mai multe rânduri, dar sunt mândru s-o repet şi aici: cred, cu cea mai mare tărie căa cinsti cu adevărat reuşita măreaţa a înaintaşilor noştri, înseamnă a omagia în primul rând faptele lor şi adevărul istoric.
Unirea a trebuit recunoscută, consfinţită şi ratificată de sistemul de tratate internaţionale de după Primul Război Mondial. Aşadar vom sărbători Tratatul de la Versailles, semnat pe 28 iunie 1919, care a anulat Pacea separată impusă samavolnic la Buftea. Vom sărbători Tratatul de la 10 septembrie 1919, care a recunoscut unirea Bucovinei. Vom aniversa Tratatul de la Paris din 9 decembrie 1919, prin care se recunoştea internaţional faptul că România Mare a acordat cetăţenia sa tuturor minorităţilor de pe teritoriul unificat.
Vă întreb, merită aceste momente ale istoriei noastre să facă parte din sărbătoarea Centenarului? Nu de alta, dar guvernul României a prelungit alocarea bugetară până în 2020, fiindcă aceste evenimente au avut loc în 1918, 1919 şi 1920. Nu fiindcă ministrul Ivaşcu ar fi leneş sau incompetent.
Vă întreb iarăşi, merită marcată semnarea Tratatului de la Trianon? Aşa cum unii dintre dumneavoastă o ştiu cu siguranţa, a avut loc la 4 iunie 1920, cu patru luni înaintea celui de la Paris, prin care se recunoştea unirea Basarabiei. Puteam să nu sărbătorim ianuarie 1919, când Statele Unite ale Americii, prin preşedintele Wilson, susţin şi recunosc unificarea României. Doamnelor şi domnilor deputaţi, ce Românie şi ce Unire ar trebui să sărbătorim, fără Parlamentul Unirii din 1919?
Aşadar NU ministrul Ivaşcu şi nu guvernul PSD au hotărât că momentul Unirii nu se încheie, ci doar începe în 1918. Mă întreb atunci, de ce nimeni nu s-a gândit să respecte adevărul istoric, inducându-se în mod nedrept şi incorect faţă de naţiunea română şi faţă de făuritorii Marii Uniri, conceptul că aniversarea Centenarului se referă doar la 1918, ignorându-se în felul acesta marile evenimente naţionale, europene şi internaţionale ce au urmat şi validat, atestând România Mare, România unită.
Centenarul nu sărbătoreşte victoria românilor asupra altor popoare, ci eliberarea tuturor fiilor acestui pământ de sub asuprirea Imperiilor care ne-au confiscat atât de des devenirea. Doamnelor şi domnilor chiar în titlul moţiunii de azi se face referire la românii de pretutindeni, pe care cineva consideră că i-aş nesocoti. Dimpotrivă,cred că o Românie demnă, la 100 de ani de la Marea Unire, trebuie să fie clădită din demnitatea fiecărui cetăţean al ei, oriunde s-ar afla acesta. De aceea îndrăznesc să vă spun acest lucru şialtfel, cu vorbele unui MARE om de acum 100 de ani: ”Sunteţi, domnilor, reprezentanţii unui popor care este mândru şi poate fi mândru de trecutul său, şi care trebuie să aibă mare încredere în viitorul său. Nu scădeţi rolul pe care el trebuie să-l aibă în lume; fiţi cât de modeşti pentru persoana dumneavoastră, dar nu fiţi niciodată modeşti pentru poporul pe care îl reprezentaţi.”Aşa vorbea cel mai iscusit dintre liderii liberali, marele om de stat Ion I.C. Brătianu, ale cărui recomandări sunt valabile şi astăzi şi pentru acest ministru PSD al Culturii şi Identităţii Naţionale”, a menţionat George Ivaşcu.
