Pentru naivii zilei de azi și de mâine e tot mai fascinant să privească cum pică ideile din cer. Ce altceva să mai pice în ziua de azi? Cu toate că ni se spune de mici că nu cade nimic din cer. Astăzi vedem și noi, că nici fulgii de nea nu mai acoperă pământul prea des. Și atunci, cum tot nu mai cade mare lucru din cer suntem invitați să privim picajul ideilor direct în capul nostru.

Propagandiștii naivității publice nu mai prididesc să ne convingă să lăsăm să ne pice în cap ideea, ca apoi  să fim bucuroși că avem ceva pe umeri și că știm direcția de mers, ferm convinși că unde nu-i cap umplut cu idei noi, vai de picioare.

Cum ajungem să credem că ideile pică din cer? Foarte simplu. Prin acești influenceri care diseminează în societate sintagme și lozinci pe post de indicatoare sociale ale umanității. Aceste idei reprezintă o păcăleală demnă de zmeiele copilăriei, care erau confecționate și ridicate de la sol, ca apoi, dacă erau și abil mânuite, să planeze mult și bine deasupra tuturor. De la prea mult privit în sus uitai de tine și începeai să crezi că zmeul a coborât de la un alt etaj atmosferic doar pentru a fi văzut mai bine de cei de jos. Așa se întâmplă și cu aceste idei – zmeu lansate de jos, care apoi planează deasupra capetelor noastre ce întâi le privesc cu o holbare umilă, iar apoi devin preaplecate în fața lor de parcă ar fi niște farfurii zburătoare.

Venind în actualitate, ca să ținem pasul cu progresul,  am putea vorbi nu doar de baloane spion, ci și de baloane idei care se sparg în capul nostru. Apoi intră în scenă iluminații planetari care sunt purtătorii de cuvânt a ideilor ce strălucesc pe firmament. Sintagmele propagandistice sunt puse în circulație de celebrele repere fabricate. Numaidecât, un scriitor din Levant îndrăgind vânătoarea de premii a sunat din corn începutul epocii postumane. Probabil după un examen optic în oglindă a decretat: ”Trăim într-o epocă postumană”. Așa-zișii mari intelectuali umaniști servesc elita anti-umană care și-a propus suprarobotul și nu supraomul. Apoi tot ei deplâng lacunele educaționale și culturale din minunata lume nouă.

Darwinismul social este susținut de elitele progresiste prin diminuarea procesului educațional. Copiii nu mai fac diferența între bine și rău.  Sunt stimulați să pășească cu dezinvoltura unor eliberați de normă și noimă pe tărâmul viciilor. Din păcate ei nu știu că un viciu naşte alt viciu, iar sclavia dată de alcool, droguri, tutun, poate naşte dependenţe față de anumite persoane, stări, conjuncturi negative. O slăbiciune o cheamă pe cealaltă într-un cerc vicios. Voinţa e grav afectată în aşa fel, încât slăbiciunea în faţa unei situaţii, lipsa de decizii, îşi pot avea resortul în fumat de exemplu, iar viciatul să nu fie conştient de asta. Astfel că rămâne la nivelul ruletei rusești ce se va alege de capul fiecăruia: prostituție, droguri, toate în numele societății deschise spre libertăți primare.

Accentul pus pe lejeritatea educațională a copiilor și adolescenților are în spate strategia manipulatoare de a impune noul în societate. Părinții sau bunicii din generațiile mai vechi sunt împiedicați să-și pună o amprentă puternică asupra noilor generații. În felul acesta se creează contextul nestânjenit în care cei tineri preiau și asimilează fără discernământ toate noile forme tehnologice și culturale. Așa cum un copil mic învață mai ușor o limbă străină, tot așa și noii apăruți în lume învață fără dezvăț, probabil, noile coduri subculturale.

Petre Țuțea spunea că ești împlinit uman prin copii doar dacă ei sunt niște urmași spirituali, nu simpli organizatori de parastase și pomeni după moartea ta. Din păcate, mulți părinți de astăzi și de mâine vor fi privați de această împlinire, căzuți ca victime parenting-ului cu blândețe care a făcut deja ceva ravagii în rândul a vreo două generații din Occident și continuă și pe meleagurile noastre. Reduși la statutul de sponsori fără autoritate morală și intelectuală și iluzionați de gândul că dacă s-au făcut preș în fața copiilor, aceștia nu-i vor uita la bătrânețe, părinții vor căuta mai târziu, prea târziu, să le explice psihologii, noii inchizitori sociali, cum îi numea Cioran, ce și cum au greșit.

Însă acești părinți biologici și mai puțin spirituali, nu vor scăpa de ce le e frică cel mai mult, judecata ingrată a copilului, iar pe deasupra vor avea și pe conștiință aruncarea în lume a unor indivizi dezumanizați care au crescut fără valorile moralei creștine și în afara idealurilor clasice ale umanității. 

Generațiile crescute cu asprime s-au răzvrătit la tinerețe, dar apoi și-au înțeles menirea de urmași. Pentru psihologia de astăzi nu mai există disciplină și devotament doar sensibilitate psihică la tot pasul, în numele căreia trebuie sacrificat totul. În schimb pe adulți îi consiliază să-și învingă limitele și fricile chiar cu prețul vieții. Așa ajung unii să moară înotând în ape înghețate sau să alerge cu perseverență printre maidanezi până la sorocul final.

Trăim într-o lume smintită, anti-umană, a influențelor extreme și contradictorii, în care înțelepciunea și echilibrul valorilor tradiționale par a fi rămas unicul scut.

P.S.:

 ”O mie de ani de războaie au întărit Occidentul; o sută de ani de “psihologie” l-au adus la marginea prăpastiei.” – Emil Cioran

Urmărește România Liberă pe  Twitter, Facebook și Google News!